VOLUNTAR DIN PASIUNE – Cristina Miia, maramureşeanca pentru care salvarea vine din suflet (GALERIE FOTO)

1847

112.Acesta este numărul cel mai apelat din România. La capătul “firului” se află dispeceri care direcţionează apelul celor aflaţi în nevoie oamenilor dedicaţi să salveze. Să nu credeţi că este atât de simplu să salvezi oameni! Uneori, în această luptă, participi atunci când vrei să îţi salvezi o parte din suflet şi, mai ales, atunci când ştii că sufletul tău participă intens la salvarea venită cu… Salvarea.

În lupta pentru viață, voluntarii sunt ajutoare neprețuite. Sunt oameni care-și sacrifică timpul liber și orele de odihnă pentru a sări în ajutorul celor aflați la nevoie. Iată povestea Cristinei Miia, spusă de ea însăși! Încercările vieţii au devenit sursă de inspiraţie pentru toată lumea.

Puterea de a lua totul de la capăt

“Motivația pentru a activa voluntar în cadrul echipajului de Prim Ajutor Calificat este dragostea față de oameni și țară. Să-ți servești patria este cel mai onorabil lucru cu putință”. Asta crede cu tărie Cristina din Maramureş.
“Este important să nu rămânem simpli actori ai luptei zilnice pentru ajutarea aproapelui, chiar dacă nu suntem militari. Suntem cu toții soldați in slujba binelui. Să activezi ca paramedic voluntar presupune sacrificarea timpului liber, expunerea la potențiale pericole, multa muncă, studiu aprofundat, pregătire continuă și lipsa câștigurilor materiale de pe urma prestării acestei activități, dar satisfacția este incomensurabilă, atunci cand ajungi acasă, iti așezi capul pe pernă, știind că ai făcut tot ce ți-a stat în putință pentru a veni în sprijinul unor oameni aflați în suferință.
Sunt momente când simt că frigul sau căldura, oboseala, sutele de ore petrecute în misiuni, an de an, își pun amprenta asupra mea, dar amintirea momentelor în care cei cărora le-am venit în ajutor mi-au mulțumit că le-am fost alături, îmi dau putere să o iau de la capăt”, a fost mărturisirea Cristinei pentru proiectul IGSU de promovare a oamenilor care se dedică voluntariatului în situaţii de urgenţă.

Le-a văzut pe toate!…

Cristina nu a ţinut cont de cârcoteli ori opinii contrarii voinţei ei. “Au fost situații în care cunoscuții mă întrebau dacă nu ar fi mai bine să-mi petrec weekendurile și zilele libere dormind sau ieșind în oras, decât în ture de 12 sau 24 de ore în echipament și bocanci, pregatită de o nouă intervenție, neștiind niciodată ce mă așteaptă și când mă voi intoarce, dacă voi reuși măcar să mănânc sau când. Întrebarea e legitimă doar pentru cei care nu știu, încă, ce înseamnă să salvezi o viață. Implicarea mea in cadrul activităților SMURD prin programul “Voluntar din Pasiune” a început la puțin timp după pierderea fiului meu, ca umare a unei obstrucții de căi aeriene superioare. Am fost condusă de dorința de a învăța ce trebuie făcut în astfel de situații. De-a lungul celor aproape trei ani de cand am dobândit calificarea de paramedic și am fost primită în familia SMURD Maramureș, am participat la sute de intervenții, de la cele mai simple până la accidente cu victime multiple, politraume, atacuri vascular-cerebrale și stopuri cardio- respiratorii”, a povestit Cristina.

Copilul cu păpădiile

Ea spune că cele mai grele momente sunt cele, când, deși ai facut tot ce ți-a stat în putință, deznodământul trist nu poate fi evitat. Cu atât mai greu este când cunoști deja acest sentiment, al neputinței în fata morții și durerea pe care o lasă în urma pierderea unei ființe dragi.
“Îmi amintesc o întâmplare care m-a marcat. După o intervenție, când un copilaș de aproximativ trei ani s-a apropiat de mine și mi-a dăruit toate păpădiile pe care le culesese din curtea blocului. Apoi, mi-a oferit o îmbrațișare și acea privire inocentă care topește inima oricui. Poate, oare, orice altceva, să cântărească mai mult decât admirația celor care ne privesc ca pe niște eroi? Singurul meu regret este că nu îi pot împărtăși asta și fiului meu, însă dragostea lui o simt, în fiecare clipă, prin intermediul tuturor celor mici, în fiecare îmbrățișare primită de la copiii care au participat la misiunile educative în care am fost implicată. S-a întâmplat, adeseori, ca cei mici să îmi sară în braţe. Cred că am lipici la cei mici”, a relatat Cristina.

În sprijinul celor aflaţi în nevoie…

Însă, Cristina este o luptătoare, fapt dovedit. “Mai sunt întrebată, uneori, de unde am puterea să merg mai departe, deși am trăit cea mai dureroasă experiență posibilă. Iar răspunsul meu este că puterea vine din credință, din noi, din dragostea și sprijinul celor din jur. Da, e prea târziu pentru a-mi ajuta fiul, dar nu e prea târziu pentru a veni în sprijinul altor oameni sau pentru a-i învăța să se ajute singuri. Povestea mea e tristă, dar împreună, putem să ajutăm la scrierea unor povești cu final fericit. Pregătirea ca paramedic a fost urmată de multe specializări în domeniu, printre care calificarea ca asistent medical generalist – Școala “Henri Coandă” Baia Mare, cursuri de resuscitare în cadrul Consiliului Național și al celui European de Resuscitare și dobândirea calității de formator.
Nu sunt un erou și nu sunt perfectă, dar nu renunț la lucrurile în care cred și, cu siguranță, nu voi renunța în a trăi cu convingerea că și cele mai triste lucruri care ni se intamplă trebuie acceptate ca o lecție, din care trebuie să învațăm ceva!”, a relatat Cristina.

În loc de epilog

Voluntarul SMURD ne-a mărturisit că a fost atât de dornică de a acumula cunoştinţe, astfel încât “şi-a epuizat” colegii cu întrebări. “Le mulţumesc că au avut atâta înţelegere faţă de mine. Am sute de ture, sute de intervenţii, însă tot am emoţii. Nu din prisma faptului că nu aş ştii ce trebuie să fac, ci pentru că ştiu că ceea ce facem noi… face diferenţa între viaţă şi moarte. Fiecare secundă contează! Este o empatie faţă de cei care au nevoie de intervenţia noastră promptă. În această muncă, ştii când intri în tură, ştii când ieşi, dar nu ai niciun habar ce se va întâmpla în tot acest timp”, a conchis, pentru AxaNews.ro, Cristina Miia.

Cătă ŢINEGHE

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here