VALEA VIȘEULUI – Pe graniță, în iz de Austro-Ungaria și de fum de țigări

158

Cel putin un loc in care nu functioneaza cântecul Adei Milea, cel cu granita-n ranita, e satucul Valea Viseului, ascuns bine in muntii Maramuresului, dincolo de Bista, pe granita cu Ucraina. N-ai la ce sa-tsi iei granita s-o bagi in ranita, mai bine câte-un bacs de tigari si viata curge! De fapt, privind in jur, in sat, nu vezi multe alternative: teren agricol putin, au la indemâna doar granita si padurea!

# Acces impresionant, istorie pe masura

Singurul defileu pe care il poti gasi pe râul Viseu este exact pe drumul de acces din Bistra, centrul de comuna, spre satul Valea Viseului. Practic, sunt trei cai de acces, paralele, spre satuc: navigabil, pe râul Viseu, auto pe drumul judetean si cu trenul, pe calea ferata ce le insoteste pe ambele, pe muchia dealului. Sunt trei trepte de acces, la niveluri diferite.. râul cel mai jos, drumul cocotat la 2-3 metri deasupra râului si calea ferata, la rându-i cocotata cu 3-4 metri deasupra drumului! Exces? Nu, satul oricum pare izolat si singuratic, daca iei in seama granita. Daca nu, daca ai trece fluierând dincolo, ti se deschide o lume. O alta lume… Defileul se terminala varsarea Viseului in Tisa, unde este si o insulita frumoasa.

Satul Valea Viseului nu e mic, are 1491 de locuitori, toti ucrainieni. S-a numit initial Gura Tisei si dateaza oficial din 1411, dar alte dovezi sugereaza ca exista din secolul 11! Inutil de spus ca micul trafic a existat aici dintotdeauna, e un lucru firesc, la fel ca-n Lunca la Tisa, mai in aval. Mai ales ca, la cadenta istoriei, nici nu e granita demult aici! Pâna in 1918, aici era doar un alt satuc din AustroUngaria, parte a imperiului care cuprindea si zone vaste din Ucraina si din Maramuresul de peste Tisa, cu Ungaria, Cheia, etc. Apoi, pentru scurt timp, a fost aici granita intre România Mare si Cehia. A venit al doilea razboi mondial, apoi Cortina de Fier, aici s-a instalat granita dintre Republica Populara România si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. RPR si URSS… Dupa 1990, a ramas granita dar s-au schimbat iar actorii, acum e granita intre România si Ucraina. Ce-si amintesc locuitorii satului din acele vremuri? Putine… pe o ploaie deasa ce a facut stratul de zapada ghetus, incingem o poveste cu ceferistii din frumusica gara parca desantata acolo, intre munti. Apoi o continuam cu un grup de trei femei si un barbat, toti in vârsta, ce asteptau trenul pe peron. „Când s-o retras nemtii pe aici, in al doilea razboi mondial, cu rusii dupa ei, o tot aruncat in aer poduri, in urma. La Crasna, la Bistra, apoi aici, se vede pe granita, mergeti sa-l vedeti cae conservat foarte bine, in ciuda apelor mari de peste ani. Apoi si podul de la Camara l-o aruncat in aer”, spune un ceferist. Batrânii isi amintesc cu jind de perioadele cenusii comuniste, cele cu multa bezna… „Ce ciuda ne era, aici pe seara se lua curentul, dincolo, ia, cum vezi casele, in Ucraina, era lumina ca ziua. Ne tot intrebam, ei nu au de facut economie? Oare când ii ajungem din urma, sa nu trebuiasca sa ne mai ia curentul si sa ne dea pita pa cartela??”, spune una dintre femeile in etate. |ntrebam apoi de legendara demonstratie de vitejie româneasca, când cu invazia Cehoslovaciei de catre URSS. Pe scurt, Cehoslovacia incerca, cu o revolta populara, sa iasa de sub jugul sovietic, in 1968. |n noaptea de 20-21 august 1968, trupe sovietice, maghiare, poloneze, est germane si bulgaresti au ocupat Cehoslovacia si au restabilit „”maretul si irepetabilul comunism”. Cine n-a participat? România, care prin vocea lui Nicolae Ceausescu a infierat invazia, lansând un celebru dicton ce l-a facut oarecum placut si respectat in Vest, dreptul la „Statul unitar, suveran si independent”. Legenda, probabil lansata chiar de patriotii nostri „cu ochi albastri”, spunea ca trupele sovietice au incercat sa intre si aici, la noi, exact pe la Valea VIseului, sa ne dea o lectie, dar au fost intâmpinati cu o infailibila armacu laser care le-a topit tancurile… „Aici am fost. O trecut atunci coloane de camioane, de tancuri, dincolo, se vedeau, numa’ nu se terminau. Da’ aici nu s-o tras nici un foc, is prostii…”, spun oamenii. Am fost insa sa vedem locul podului de odinioara, cel dinamitat de armata hitlerista. Impresionant loc, ce aduce mai degraba cu scenele de schimb de prizonieri din Razboiul Rece: gang de beton pe sub calea ferata, o carare ce nu prevestea nimic, o casa parasita asezata insa foarte strategic, apoi piciorul de pod de la noi, cu borna tricolora si un fel de lampadar, iar dincolo celalalt picior de pod, apoi drum de beton si role de sârma ghimpata. Câti spioni o fi schimbat aici tari prinse in Razboiul Rece, la ceas de noapte, la lumina felinarelor?

#Azi, izolare prin europenizare

Azi, satul pare izolat, un fund de sac, un capat de drum. Odinioara, aici era centru viu, comercial. Acum sunt 2-3 cârciumi, iar casele par facute pe vremea Imperiului. Cu exceptia câtorva, marete, infloritoare, ce sugereaza, doar sugereaza baietii descurcareti. {i gara pare pustie, desi ceferistii spun ca trec 8-10 trenuri pe zi. Dar izolarea aceea e reala numai daca o privesti din unghi obtuz, cel al izolarii Uniunii Europene de Ucraina care, de fapt, are toate problemele tocmai pentru cas-a cerut in Europa… Pentru ca daca e sa o iei istoric, pe vremea AustroUngariei, geografii lor au notat satucul de vizavi Dilove-Rahau, la doar vreo cinci kilometri in linie dreapta, drept centrul geografic al Europei, cu monument, borna si tot ce trebuie, si acum punct de atractie turistica!

Alexandru RUJA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here