TURISM PRIN MARAMUREȘ – Traseu auto printre anotimpuri și “țări”

119

Datorita multitudinii de drumuri pe care o are Maramuresul acum, poti accede in aproape orice zona din judet pe mai multe variante. Poti de asemenea sa faci trasee nastrusnice. Cu putin spirit de aventura, traversezi zone foclorice si anotimpuri fara sa-ti dai seama. Zilele trecute, am pornit spre nord, ca sa ne intoarcem in Baia Mare din… sud! Cum asa?

# Din Cavnic spre Mesteacan…

Am ales sa mergem spre Baia Sprie-Cavnic, sa trecem peste muntii Lapusului spre Baiut, sa coborâm spre Țara Lapusului dupa ce am salutat Fisculasul, apoi sa trecem de la Coroieni-Vima spre Boiu Mare, spre Mesteacan si sa revenim pe E 58 spre Baia Mare. Evident, cu tinte.Traseul e unul promitator turistic: ai in drum munte, dealuri, zona de ses, mai multe râuri, orase, sate mineresti sau agricole traditionale. De asemenea, etnic vorbind, ai sate neaose românesti, la fel ca sate maghiare sau tiganesti. Toate ca toate, insa am avut de po0rnit pe o ploaie din aceea deasa, ce nu-ti permitea sa opresti stergatoarele de parbriz, ba periodic aveai rafale ce te faceau sa indesesti bataile stergatorului sau chiar sa opresti masina.

Pe drumuri bune, treci prin Baia Sprie, apoi prin Cavnic. Nu acelasi lucru se poate spune despre firul de drum, odinioara o delicatesa de drum de curse de masini, intre Cavnic si Baiut. Asfaltul e cu valuri, cu gropi, se vede clar ca forestierii n-au menajat asfaltul. Și nici n-au de gând s-o faca, sunt vreo zece tabere si puncte de exploatare, la care se adauga si presiunea pusa pe drum de o cariera de piatra de pe Valea Strâmbului, de unde se exploateaza si se cara piatra incontinuu, cu masini grele. Noroc cu natura… Locul a fost si va fi unul impresionant, fie si pe ploaie. Încet, se opresc ploile, vin valuri si fuioare de ceata si nori de joasa altitudine ce-ti amintesc ca esti in inima muntilor. Cu ani in urma, un silvic din zona ne spunea ca le-au venit in control silvici din Austria, sa le dea ceva certificat de calitate ISO… la plecare, le-au spus ca au venit sa invete, jos palaria, ei in toata Austria au mai putini ursi decât are Ocolul Strâmbu Baiut…

La iesirea spre Strâmbu, pe acea superba vale propice turismului dar cu un drum jalnic, vedem ca micile traditii n-au disparut: localnicii n-au renuntat la “bulboane”, mici baraje pe valea Strâmbu ce le genereaza mici piscine naturale, pentru sezonul de vara. Apoi, te izbeste, intre munti, multiculturalitatea. Baiutul nu mai pare sucombat, ca odinioara. Are un centru modernizat, e lume, se vorbeste maghiara, iar o cârciuma cu nume Mexico Line-Sombrero are la intrare inscriptionat rustic, in lemn, clasicul “Jo reggelt”, pentru amatori de cafea la prima ora. Aflam ca s-au facut bani frumosi pe culesul de ciuperci, este un an propice. Însa, spun autoritatile, oamenii s-au intors, in câte o zi, cu 20-30 de kilograme de hribi!

# Spre sesurile lapusene

Daca ajungi iarna in zona, te surprinde acel loc, acea linie dreapta intre Lapus si Strâmbu, unde in functie de directie, apare sau dispare zapada. Altfel spus, in acel loc, spre Baiut, indiferent ce iarna ai avea, apar parapetii de zapada. Odinioara pol al zapezii, Baiutul nu mai are nametii de altadata, dar periodic, mai au ocazia sa-si reaminteasca iernile cu doi metri de zapada, cu parapeti la drum de dupa care nu se vad casele. Spre Țara Lapusului, reapar terenurile agricole, fânetele, culturile si da, legendarii bivoli. Intrând spre una din ultimele zone cu traditiile vii, spre Cupseni, un gospodar din Libotin ce revenea deja de la câmp cu bivolii explica scurt, laconic: “Gata cu dibolii, is tot mai putini. Și oamenii is tot mai putini, ce vreti? Nu-i mai tine lumea ca nu-i cine ii tine…”. Și totusi, mai sunt. Sate, oameni, traditii, bisericute de lemn. Și iar ne revolta gândul ca Țara Lapusului are la fel de multe de aratat ca Valea Izei, dar nu-i urma de turist in zona. N-a existat niciodata un interes pentru acest gen de preocupare si de câstig, decât sporadic, ici colo si fara spor. Ca sa nu ne amintim de Culmea Prelucilor, spre care ne indreptam in traseul nostru, dar pe care nu urcam, ci ne va insoti de la departare.Vestea buna e ca peste tot e santier, sunt lucrari. Și la Cupseni, si-n Târgu Lapus, unde primarul Lese s-a tinut de cuvânt si a redeschis traficul pe podul din fata primariei, si in Damacuseni si spre Coroieni-Baba. Ba cu scuze si cu regret o spunem, dar drumul judetean ce merge spre Coroieni-Baba e mai larg si pare “mai autostrada” ca drumul national ce vine din Baia Mare spre Târgu Lapus, apoi spre Boiereni si trece in Cluj pe la Magoaja. Spre Coroieni, drumul judetean largit arata ca cel de la Dej spre Cluj! E in lucru, sunt utilaje peste tot, dar e un deliciu, un motiv de mândrie locala, sa vezi asemenea drum! Pe care, din pacate, il parasim pentru a ne continua traseul.

# Dealuri line, catune, paradisuri

Plecat din municipiu, trecut prin munti, pe la câmpia lapuseana, intram spre zona de dealuri ce insoteste râul Lapus dinspre tara ce-i poarta numele spre Țara Chioarului. Cu un drum, am reintrat in vara, destul de brusc. E arsita, parca sta in loc si aerul si timpul. Parasim viitorul drum judetean de lux si intram, pe la catunul tiganesc Ponorâta, spre Vima, cu gând sa iesim pe la Boiu Mare, spre drumul european, la Mesteacan. Dar inainte, catunul. Se vede schimbare. {coala se improspateaza si se extinde, desi va reamintim ca performanta lipseste, dar numarul de copii este de invidiat. Cresc casele de zid, cu acoperisuri de tabla, musai rosie, in cartierul de romi. Din satele din jur ni se spune ca nu mai sunt “cel mai sarac sat de romi din tara”, de când se duc masiv in Franta, la munca cica. Dar obiceiurile vechi ramân. Treci cu masina cu emotii prin cartier, chiar daca au avut recent accidente tragice. Copiii se joaca nestingheriti in drum, cum pleaca politistii de acolo. Terenurile din jur sunt tot necultivate. Iar daca vreunul cultiva ceva, o face asa, ca o donatie directa spre cartier. Cei din Peteritea spun ca li s-au cules din câmp cartofii abia plantati, pusi in pamânt, n-au mai avut rabdare sa se faca urmatoarea cultura… Carute cu familii vin si pleaca, roiesc. Dar ceva s-a schimbat totusi, parca nu mai e disperarea de odinioara.

Iar dupa ce treci de doua, trei culmi, reapare activitatea si satul traditional lapusean. Turme de oi, pastori, satul Vima Mica cu case mici evident, dar cu un parfum aparte. Și celebrele catune, din topul celor mai marunte catune din România: Aspra, Jugastreni, Dealul Corbului. Oprim insa la un pastor, sa-l intrebam de sanatate, dar mai cu seama de clasica problema a zonei, mistretii. Valer Câmpan, de 57 de ani, nu e pastor, e chiar proprietar de oi, sta cu ele pâna revine ciobanul de unde l-a trimis. Ne spune ca nu are necaz cu mistretii, desi ei sunt omniprezenti, ci cu lupii, apoi ne duce pe marginea drumului sa ne arate cum câinii lui au sfâsiat un “mât de padure”… “S-o distrus toate, aici erau culturi cât vezi cu ochii. Nu mai cultiva nimeni de mistreti, vin câte 10-15. Io tin oi, cam de la 250 in sus ar merita, da suntem 6 proprietari la stâna asta. Nu cu mistretii avem nacaz, ci cu lupii, 18 oi le-o omorât la alta stâna, da’o fo’ vina lor… n-ai ce pleca de la ele… nu lesi oile singure. Mistretii fug, se iau câinii dupa ei. Dupa lapte vin din Baia Mare si de la Cernesti. Aici is foarte multe oi, este unu’ singur la Vima Mare ce are 1500 de oi!”, spune omul, apoi ne arata pisica salbatica ce a avut nesansa de a se fi intâlnit prin desisuri cu câinii ciobanesti. Revenind la mistreti, auutoritatile locale ramân cu nedumerirea… daca in zona ar fi trebuit sa fie, conform datelor oficiale, 30 de mistreti, de unde au impuscat 240 anul trecut si anul acesta?? Și le-au mai si ramas, daca pagubele la culturi si la fânete n-au scazut, sunt aceleasi? În paralel, satenii spun ca si aici s-ar fi gasit mistreti morti, cu pesta, dar nu i-au raportat, s-au temut ca vin si le iau porcii domestici, din cotete… Dar finalitatea e aceeasi: de la zeci de plângeri si dosare pentru pagube, facute in anii 2017-2018, anul acesta s-au mai facut doua, pentru ca nu au finalitate. De asemenea, au disparut culturile de la câmp, din extravilan, pentru ca sunt inutile, nu se aleg oamenii cu nimic.

# O felie de paradis

Înainte de a parasi Țara Lapusului catre cea a Chioarului, profitam de vecinatatea cu defileul Lapusului, alt obiectiv ignorat, pentru a revedea unul din superbele locuri de belvedere, Custura Cetatuii, cu sit arheologic si cu alte atractii. Intri in satul Salnita, ajungi la podul de beton de peste râu ce duce la Dealul Corbului, dar lasi masina si urci dupa semnele turistice, prin padure, spre o poiana plina ochi cu tufe de ienupar, dar si de urme de mistreti. Boabele de ienupar acum se formeaza, interesant ca nimeni din oamenii “descurcareti” ai locului nu observa ca ienuparul este ingredientul ce transforma tuica in gin!!! Pe carare, absolut fara sa cauti, umpli si o traista cu hribe, galbiori si oite. Sus, dincolo de poiana rascolita, intri pe o carare si ai la picioare, la 100 de metri mai jos, râul Lapus, in defileu. Impresionanta imagine! Râul murdar, crescut bine de tot, serpuieste la picioarele tale, indemnându-te la…ce simti ca poti duce. Daca nu rafting, macar sa parcurgi creasta, custura, in lung, daca te tin genunchii…

# Traseu facut, misiune indeplinita

Revenit de la defileu in drumul judetean Vima Mica-Boiu Mare, il parcurgi usor, a aparut asfaltul pe 80% din traseu. Iesi la Mesteacan, apoi spre {omcuta Mare si spre Baia Mare. Parasesti la {omcuta drumul european, din curiozitate pentru lucrarile pe Drumul Nordului. Da, se lucreaza! Semafoare, trafic ingreunat, dar se lucreaza! Iar pe mustata de la “Crucea Coasului” spre Sacalaseni, pe drum judetean, se toarna asfalt proaspat! Revenind: am plecat spre nord, spre Cavnic, n-am trecut Gutâiul ci am ales sa iesim spre Țara Lapusului, din care am revenit spre Chioar, dinspre sud. Nici o secunda n-am avut probleme cu drumul, nici o secunda nu am avut senzatia unui traseu anost (chiar daca noi l-am parcurs de sute de ori). Daca nu ai cum pleca in concedii, daca nu ai unde si cum face turism din acela static, incearca sa constientizezi ca de fapt cunosti cam un sfert din judetul tau. Și ca mai ai de descoperit locuri, drumuri, oameni, traditii, cultura sau credinta. Ai nevoie de un singur lucru: de curiozitate!

Alexandru RUJA

2 COMENTARII

Lasă un răspuns la Geo Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here