TRAVERSAREA SOMEŞULUI ÎN 7 MINUTE – Bacul din Ulmeni va deveni, în curând, istorie (VIDEO ŞI FOTO)

3263

Până să fie gata podul peste Someş din Ulmeni, singura soluţie de a traversa râul dinspre oraş către Remeţi rămâne bacul. Acest feribot din alte vremuri “a trecut” de pe un mal pe altul căruţe, biciclete şi maşini, în schimbul unei cheltuieli modice. În prezent, de vreo cinci lei. Glasul Maramureşului şi AxaNews.ro vă propune o călătorie peste Someş, cu bacul, în decurs de şapte minute. Cam atât durează şi traversarea, şi citirea acestui material, în timp real. E posibil ca bacul să devină istorie, în curând.

Zi de mai, Ulmeni, orele după amiezii. Ne apropiem de Someş. Bacul a fost ancorat la malul dinspre Ulmeni. Sub dirijarea atentă a celor doi, să-i numim “bacagii” (pe principiul “barcă” – “barcagiu”, “bac” – “bacagiu”), pe punte intră, cu atenţie, două autoutilitare şi două maşini mici. Pasagerii se dau jos, să privească traversarea.

# Bacul, sub ameninţarea podului
Malul drept se îndepărtează uşor. Conducătorul auto din cea de-a doua maşină mică ne recunoaşte şi ne întreabă ce facem cu bacul. Apare o adolescentă de vreo 12 ani. O întrebăm de cât timp circulă cu bacul. Surprinsă că ne-am dat seama că nu e pasageră într-una din celelalte trei maşini, fata spune că tatăl ei lucrează cu bacul. Nu a vrut să ne spună de cât timp. Intrăm sub umbra viitorului pod. Pilonii de metal sunt aşezaţi şi ameninţă să ajungă către celălalt mal. Privim malul drept, cel pe care l-am lăsat în urmă. Lăsăm vegetaţia abundentă în urmă şi dăm de celalalta, de pe malul stâng. Ne gândim că mulţi tineri s-or fi aruncat din arbori, vara, să se răcorească în apa răcoroasă a Someşului. Încercăm să intrăm în dialog cu cei doi “bacagii”. Unul la vreo 40 de ani, celălalt la vreo 45. Îi întrebăm câte maşini traversează zilnic Someşul. “Cine naiba le numără?”, zice, ţâfnos, unul din ei. Pe urmă, cumva, cu degetul fluturând prin aer, parcă ar încerca să dea de rost unui număr. Nu-l zice, tace. E atent, preocupat la cum merge bacul. Oricum, în afară de noi, am văzut alte şapte. Iar asta în vreo 9-13 minute ori poate 7-12, cât a durat de la sosirea noastră la mal până la momentul micului dialog.

# Traversarea peste Someş
Vegetaţia abundentă pare ameninţătoare. Mai mult pe partea stângă a privirii noastre. Pe dreapta tronează tot mai mult din viitorul pod rutier peste Someş. Ne facem câteva poze, după care, privim, aiurea, lungimea de apă. Ne aducem aminte de bancurile cu oltenii care n-au reuşit să facă pod peste Jiu, fiindcă l-au început de-a lungul. Însă, observăm că nu suntem singurii căzuţi pe gânduri şi care-şi trag chipuri pe smartphone-uri. Chiar de Someşul nu-i Dunărea, unde mai găseşti bac să te traverseze apa? Am privit stânga-dreapta şi înainte-înapoi, aşa că ne gândim să privim şi sus-jos. Ploaia stupidă de mai se oprise, cu toate că se ivesc ceva nori ameninţători la orizont. Cerul e variabil, cum le place meteorologilor să spună. Privim în jos. Nişte scânduri ale bacului par uşor desprinse, de atâta bătrâneţe. Bătrâneţe care i-a oferit o veritabilă experienţă. Nu-i problemă, însă. Chiar de se vede capătul celălalt al bacului, nu-i pericol. Bacul ăsta traversează Someşul de o mulţime de ani.

# Sosirea şi finalul unei meserii
Cei doi “bacagii”, la un moment dat cu privirile pierdute pe râu în jos, ori în sus, după caz, intră din nou în focul acţiunii. Se pregătesc să ajungă la mal, astfel că e important să ancoreze bacul la mal ca, astfel, autoturismele să urce malul la drumul judeţean 108E, dacă nu greşim. “Bacagiii” sunt atenţi la tot ce mişcă, pentru ca sosirea să se producă în siguranţă. Fiica unuia din ei, cea de 12 ani, nu are nicio emoţie. A parcurs această distanţă de o mulţime de ori. Tatăl ei ne spune cu celeritate că bacul ăsta are 13 metri lungime şi 6,2 metri lăţime. Ba chiar şi că apa are vreo 2,5 metri adâncime, pe la mijlocul râului. Acum e bine, nu ca la începutul primăverii, atunci când creşterea nivelului apei nu a permis traversarea cu bacul. Omul lucrează de câteva luni aici, iar colegul lui numai de o lună. Probabil vor fi ultimii “bacagii” din Maramureş. Însă, bărbatului nu-i pasă prea tare. Până la urmă, în acest caz, dispariţia unei meserii înseamnă modernizare. Sunetul lucrărilor la pod e un soi de reverberaţie a modernismului. Trecem către Remeţi pe Someş, lăsându-l pe “bacagiul”, interlocutorul nostru, cu mâinile-n sân şi privind în depărtare. Nişte biciclişti, trei la număr, se apropie… La un moment dat, podul va traversa Someşul. Iar bacul de la Ulmeni va deveni, invariabil, o filă din istorie. La fel ca şi celelalte care-au fost! Invariabil, şi noi ne vedem de drum mai departe!…

Cătă ŢINEGHE

Video – Alexandru RUJA

Mai multe ştiri pe AxaNews.ro!

Vezi materialul video mai jos!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here