TRADIȚII DIN MARAMUREȘ – Soarele, în credința țăranului

640

Credințele țăranului român au avut întotdeauna o legătură cu cerul. Multe dintre superstiții au ca subiect luna sau soarele, acesta din urmă fiind chiar unul din cele mai importanți factori în credința maramureșenilor din vechime.

Acesta este și unul din motivele pentru care soarele apare sculptat pe porțile maramureșene, dar pe lângă asta, mulțime de superstiții sunt legate de soare. Spre exemplu, fiind cel mai important astru, în satul tradițional era interzis oricărei gospodine să scoată gunoiul afară din casă, în fața soarelui.

La Borșa, o serie de credințe din vechime au fost expuse într-un volum semnat de Nicoară Mihal și Nicoară Timiș, numit „Cartea munților”. „Către Soare nu-i slobod și nu-i bine nici să arăți cu degetul”, arată autorii în cartea lor. „Când Moșul meu ne învăța să facem săgeți și cum să ne jucăm cu ele, ne povățuia: «Cu săgeata trebe tras așa bine, hăt, hăt departe, să țălești (țintești, n.r.) cu ea un uliu, ori o cioară. Daʼ nu-i bine de tras în sus, când i ceriu sănin, că te poate nimeri săgeata în cap când coboară și atunci vine ploaie mare, cu fulgere și tunete, cu vreme gre. Numaʼ atunci când plouă peste măsură îi bine de tras cu săgeata, că atunci se răzbună (se înseninează, n.r.) și iară se arată Soarele pă ceriu»”, descriu autorii.

De altfel, odată cu venirea primăverii, când începeau să iasă la arat, plugarii maramureșeni întâi se închinau la soare. De asemenea, există anumite ritualuri ce au legătură cu soarele. Spre exemplu, la Tânjaua de pe Mara, eveniment care-l sărbătorește pe cel mai harnic gospodar, care iese primul la arat, alaiul care-l sărbătorește înconjoară de trei ori țarina în care a tras întâia brazdă și își descoperă capul, iar unul dintre ei, cu brațele întinse spre cer, spune un fel de rugăciune (către soare, n.r.), pe care mulțimea o murmură după el.

La solstițiul de vară, atunci când soarele este la apogeu, de Sânziene, la Borșa, Moisei și Vișeu există obiceiul de a se aprinde  făclii pe dealuri, se fac focuri la crucea drumurilor. „Nu numai pentru jocul de purificare de sărit peste foc, nu numai pentru a alunga gângăniile și sălbăticiunile de prin holde și livezi, ci și dintr-o credință veche, păstrată încă într-o formă diluată, de a ajuta soarele. Că soarele-i foc nestins”, mai arată autorii în cartea lor. Apoi, continuă ei, 12 feciori cu făclii aprinse, descriind deasupra lor cercuri de foc, se avântă într-o roată, dans ritual de mare virtuozitate și forță, rostind în cor anumite incantații menite să aducă soarele înapoi, sau un nou soare, având în vedere că de acum acesta va începe să scadă.

Cultul soarelui, la joc

Cultul soarelui este păstrat și la joc. „Roata feciorilor sau Jocul stelelor sunt des întâlnite și astăzi la hora satului sau la nunți. La cumpăna dintre ani, la solstițiul de iarnă, când nebiruitul soare renaște, când natura trece la viață, puterea astrului fiind din nou în creștere, bucuria-i mare și omenii cinstesc acest eveniment cosmic prin serbări populare”, mai arată autorii.

Soarele, însă, mai este prezent în casa țăranului maramureșean, fiind reprezentat pe diferite obiecte. „Stolnicul, acel colac făcut de femeie la sărbătorile de iarnă, nu este altceva decât simbolul soarelui, adus în casă, care stă pe masă 12 zile, cât durează sărbătorile, ca semn al celor 12 luni ale anului. Figurile cu anumite spirale ar reprezenta stilizat galaxia noastră, dar și năzuința omului de continuă înălțare pe plan spiritual. Dar nu numai pâinea a luat forma soarelui. Din dragoste de frumos, soarele a fost țesut în covoare și cergi, cusut sau brodat în forme frumos stilizaate, de un mare rafinament artistic, atât în cojoace, cât și în pieptare, ori pe fățoi de masă și șterguri, sau înșirat cu mărgele în zgârdane”, mai arată autorii.

Angela SABĂU

Mai multe știri pe AxaNews.ro!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here