SUCIU DE SUS – Povestea unui călugăr, preot, dizident, anticomunist!

433

Așa cum rămâi aproape mut când îi intâlnești pe badea Pitiș, pe Moșu Deac sau pe meșterul Perta Cuza, așa am rămas profund impresionați de povestea calugărului-preot de la mănăstirea din Suciu de Sus, a cărui viață a fost marcată de „stagiul” din închisorile comuniste. I-au frânt spiritul? Nicidecum, povestea vieții sale, spusă de el insuși, vă va lămuri. Arhimandritul Burzo Gavril de la mănăstirea Breaza ni se destăinuie:

Dupa terminarea celor 7 clase, m-am inscris la scoala medie mixta din Târgu Lapus. Eram cu fata in banca si ma temeam de ea, eram rusinos! Asa ca m-am mutat la seminarul teologic de la Cluj Napoca. Se intâmpla intre 1964-1957. La 19 ani si opt luni am fost arestat, in 1958, pentru ca am facut o cerere in favoarea preotului Muresan Florea. Consiliul parohial intrunit in casa bunicului din Suci a semnat un memoriu pentru eliberarea preotului. Semnat de sute de oameni. Anchetatorul Costin din Cufoaia mi-a aratat semnatura mea. Am fost arestat, anchetat in Baia Mare, apoi transferat la Satu Mare.

În celula cu fatul si cu doi unguri. Ce sa invat? Tatal nostru, in ungureste! Stai, ca o inceput ungurii sa cânte un cântec de-al lor, Edes anyam – Mama dulce. Sergentul zice…ma, popa mic, tu ai cântat! Ca la intrare in celula scria numele si meseria, io elev la seminar… io am fo de vina! Am capatat 7 zile la izolare. Doua zile capatai apa si un pic de pâine la amiaza, a treia zi terciul, o faina necernuta cu marmelada, apoi doua zile de post negru, apoi iar terci. La 10 sara iti dadea doua paturi. Celula era de 2/2 metri. Aveai cele doua paturi mai mult zdrente, le puneai pa ciment. La 5 dimineata ti le lua si trebuia sa stai in picioare. Ma plimbam in 2/2 metri, tot ce am invatat ca predici, am repetat.

Tot stiam, si Predica de pa Munte. Am repetat tot ce am invatat, credinta m-o tinut. Apoi ne-au condamnat in 17 aprilie, io la 6 ani inchisoare, bunicul 4 ani, fatul ca mine. Asa erau vremurile. Agitatie in popor, cica. Parintele Florea s-a aparat asa: „…in numele celor 150 de biserici distruse aici de generalul Bukov, in 1762, am construit si eu una, ce rau e in asta?” El o primit 25 de ani de munca silnica. Io am zis ca n-am stiut caa face o cerere e impotriva Statului! Eram UTM-ist, nu s-o pus… Doar era Tribunalul militar de la Cluj in deplasare la Satu Mare. Fara mila. Anchetatorul mi-a aplicat o palma, de am aflat ce culoare au stelele… verzi… O zis asa….se termina aici cu Biserica! Io i-am zis ca scrie in Biblie ca pe Biserica nici portile iadului n-o pot birui. {i jap!

În nobile inchisori…

La cercetari, duminica se auzeau clopotele, stiam ca se intra in slujba, eram cu gândul acolo. Apoi ne-a mutat la Gherla. Cu bou-vagonul, unul a si murit. Acolo am nimerit la o facultate speciala… erau 45 de detinuti. Duminica ne rugam. Era provocat parintele Chiriac, ne vorbea de Schopenhauer, Hegel, Kant. Colonelul Popescu mi-a povestit Contele de Monte Cristo, mi s-a intiparit in minte pe viata!!!! O metoda de-a lor era sa faca sa nu se imprieteneasca detinutii, io am cazut cu alti 22.

Era cu noi un preot armean ce se ruga de Dumnezeu tot timpul Comandantii inchisorii au intrat peste noi. „Dezbracarea.” I-o dat un cui sa ne cadeasca, in batjocura. Toti eram in pielea goala.. A luat polonicul si l-a bagat in toaleta si a zis: Cumineca-i, popa! Cum sa ne cuminece cu fecale? A strigat: „De mine va puteti bate joc, da’ de Christos nu!!” O luat coada maturii, i-o bagat-o prin gura, i-o scos-o prin ceafa, o cazut, l-o calcat cu cizmele pâna si-o dat duhul! L-au târât afara. Nu i-am stiut numele, dar a fost preot martir!

În martie, m-o dus la munca fortata in Delta Dunarii, la Salcia/Gradina. Când am ajuns, prima scena, un sergent cu un detinut ce era medic: Ba, când vorbesti cu mine sa taci! Am intrat la baraci, era cu trei etaje de paturi, eram 250 de banditi, asa ne zicea. caram pamânt la dig, norma era de doi metri cubi. Când n-am mai putut, mi-o dat mai putin de mâncare. Și acolo am facut alta Universitate, ne strângeam cu preoti, cu intelectuali… profesorul Musceleanu, printul Ghica, erau medici, artisti, profesori. Se strica o conducta si un profesor zice ca asta merge pe principiul lui Newton, din spate directorul inchisorii striga „Mì tovarasi, pai sa-l chemam aici!”.

Am tinut si liturghie, erau si brigadieri de omenie, ne-o adus pita si vin. Acolo am invatat Acatistul pe de rost, Luceafarul cu 98 de strofe. Veneau oamenii si cereau rugaciuni. Io, un pusti de 22 de ani, eram chemat sa le zic Predica de pe Munte, o stiam pe de rost. Odata, când culegeam malai, unu’ mai mâncacios l-o mâncat crud, verde. S-o umflat in el, o tras sa moara. Se tavalea de dureri. Erau doi chirurgi din Iasi, o zis: Dom’ serrgent, asta are ocluzie intestinala, de nu-l operam, se curata./Ba, am vata si spirt, faceti ce vreti! O adus cutite de la bucatarie, ace de la noi. I-o taiat burta, o racnit pâna o lesinat, i-o scos intestinul umflat cu graunte, l-o cusut cu acele noastre, l-o salvat!! Am invatat acolo, in puscariile comuniste, sa nu ne pierdem credinta in Dumnezeu!”, spune preotul de la manastirea Breaza.

A revenit in Suciu, abia l-au recunoscut oamenii. Apoi, viata si-a urmat cursul. S-a inscris la seminar, a terminat si facultatea, a intrat in preotie, in Dârja trei ani, apoi in Recea-Cristur 18 ani, iar in 1987 a revenit la Suciu de Sus. Are 85 de ani acum, e de 20 de ani in pensie, acum slujeste la manastirea Martirilor- Breaza. În 1991 s-a calugarit. N-a uitat niciodata ce-a trait in acei ani, i-au marcat viata definitiv. Este unul din ultimii oameni in viata ce au patimit in inchisorile comuniste, pentru credinta. Un monument viu!!!

Alexandru Ruja

1 COMENTARIU

  1. Domnul părinte Gavril Burzo, a fost si profesorul meu de religie in generala. Un om special, un om care se identifica cu locul cu omul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here