SPECIAL AxaNews.ro – STRIGOII MARAMUREŞULUI (1) – Poveşti senzaţionale din Ţara Codrului. Cine poate fi strigoi

1051

O vorbă românească spune că “gura lumii nici pământul n-o astupă”. Ar putea fi adevărată afirmaţia şi în sens enigmatic? Maramureşul este plin de mistere, fiind un ţinut cu o bogată istorie. Iar aici nu vorbim atât despre istoria scrisă, cât despre cea orală.

Evident, pentru că vorbim despre istoria orală, e limpede că maramureşenii au trăit şi au văzut multe, în anumite condiţii ori în altele, astfel încât i-a făcut să creadă în fel şi fel de poveşti, cu un sâmbure mai mare sau mai mic de adevăr. O astfel de legendă este cea a strigoilor.

# Ce sunt strigoii
Strigoii sunt, în mitologia românească, sufletele rele ale morților, despre care se crede că ar ieși noaptea din mormânt și s-ar transforma într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pentru a pricinui relele celor vii. Strigoii sunt niște creaturi „mitologice” ale poporului dac adoptate ulterior de catre poporul român. Dacii considerau strigoii reprezentarea răului, spiritele celor adormiți ale căror fapte nu au fost demne de intrarea în „Împarația lui Zamolxis”, dar aceste date fiind transmise doar pe cale orală, legenda și-a pierdut conținutul inițial. Ulterior poporul român i-a transformat în niște creaturi insetate de sânge cu puterea de a lua orice forma si de a controla gândirea persoanelor expuse din acest punct de vedere (oameni sub influența alcoolului, oameni cu probleme psihice, etc). Acest cuvânt este derivat din cuvântul român “strigă”, care este la rândul său legat de italienescul strega, ce înseamnă vrăjitoare. În folclor apar multe referințe la aceste entități, prin poveștile cu strigoi.

# Strigoii şi meteo
Strigoiul se naște ca orice copil, dar are, în schimb, un semn distinct: o chitie, perdea pe cap, o cămașă pe corp sau o căciuliță pe piele. Un astfel de copil este născut de o femeie care, fiind însărcinată, bea apă necurată, amestecată cu bale diavolești sau când o astfel de femeie iese noaptea afară cu capul gol. Atunci, Satana vine și-i pune pe cap o chitie roșie, precum a sa. Pentru a preîntâmpina transformarea copilului în strigoi, chitia trebuie îndepărtată de pe capul copilului cât mai repede, căci altfel se zice că copilul o trage și o înghite, transformându-se. Se zice că strigoiul este chel în creștetul capului. El nu mănâncă usturoi și ceapă, se ferește de tămâie, iar înspre sărbătoarea de Sfântul Andrei doarme afară. Șira spinării îi este prelungită în formă de coadă, acoperită cu păr. Dacă într-un sat este secetă, înseamnă că acolo este o strigoaică (împiedică ploile); dacă ploua cu piatră (grindină), Dumnezeu le pedepsește pe strigoaicele care nu lasă „să ploua ploaie curată”, iar dacă plouă cu soare, se crede că una din strigoaice se mărită.

# Cine poate fi strigoi
În poveştile populare se vorbeşte şi despre cei care ar putea ajunge strigoi. Printre aceştia se numără copiii care mor nebotezați; morții care în timpul vieții au facut multe rele, au fost vrăjmași; cei care mor de o moarte „grabnică” (spânzurați, înecați, împușcați, etc); bolnavii care în timpul convalescenței rămân nesupravegheați și trece peste ei o pisică sau morții nepăziți peste care au trecut pisici, câini, șoareci, găini sau orice altă pasăre. De aici provine datina de a păzi mortul când este în casă. Legenda spune că există strigoi vii și strigoi morți. Când este lună nouă, strigoii ies din morminte sau își părăsesc trupul și încep să danseze sau să facă tot felul de răutăți. Noaptea lor este aceea de Sfântul Andrei (30 noiembrie). Strigoii iau laptele de la vaci, iau mana grâului, puterea oamenilor, opresc ploile, aduc grindină și aduc moartea printre oameni și printre vite. De Sfântul Gheorghe (23 aprilie) flăcăii udă fetele pentru ca acestea să nu aibă de suferit de pe urma strigoaicelor, dar și pentru a nu se transforma în aceste făpturi. Pentru omorârea acestora, se caută mormântul celui presupus a fi strigoi și i se citește rânduiala de către preoți și i se bate în inimă un par de stejar, de tisă sau de frasin, se înțeapă cu un cui sau un cuțit, pentru a rămâne legat de sicriu și a nu putea ieși pentru a face răutăți, conform informaţiilor de pe Internet.

# Strigoi de la marginea Maramureşului
AxaNews.ro a adunat mai multe poveşti cu strigoi, în periplurile sale în teritoriu. Două din ele ne-au fost relatate de preotul Radu Nechita şi de Ionică Pop, ambii din satul Corni, comuna Bicaz, aflată la graniţa Maramureşului cu Sălajul. Zona este una mai retrasă, unde legendele circulă şi în prezent. Ele fac parte, aşa cum am spus şi altădată, din istoria satului tradiţional. Câţiva localnici au povestit că veneau cu lemne dinspre Stremţ, moment când au auzit un alai de nuntă. Cei doi s-au grăbit, sperând că e rost de mâncare şi băutură. Au oprit tractorul cu care circulau. La scurt timp, s-a oprit şi muzica. La un moment dat, unul din ei a spus că a fost muşcat de un posibil strigoi. Altă poveste vine tot din Corni, Bicaz. Un bărbat susţine că, la ora 1 noaptea, a văzut un om mare, de o înălţime de aproximativ 20 metri, alb în totalitate, care plutea, când pe un copac, când pe altul. S-a trezit inconştient, a doua zi, exact odată cu cântecul cocoşului. Era cu picioarele în apă, pe nişte găteji. Însă, ce-i drept, multe din poveşti se încheiau cu “poate am băut puţin”… Însă, poveşti ca acestea, cu strigoi, mai sunt!

(Va urma)

Cătă ŢINEGHE

Mai multe ştiri pe AxaNews.ro!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here