SCRIITORI ȘI LICEENI – Despre “cetitul cărților” la Colegiul “Mihai Eminescu” din Baia Mare

342

Marți și miercuri au fost două întâlniri desfășurate în cadrul unui program numit “ Scriitori și liceeni” (marți la Colegiul “Mihai Eminescu” și miercuri la Colegiul “Vasile Lucaciu”).

Organizatoarele “la vedere” (ca să zic așa) sunt două profesoare de limbă și literatută română: prof. Dr. Monica D. Cândea (la “Eminescu”) și prof. Dr. Daniela Sitar Tăut (la “Lucaciu”), ambele profesând și într-ale criticii literare!

Proiectul e mai amplu, de fapt se cheamă “Scriitori și liceeni în Anul Cărții 2019”, în cuprinsul lui participând: Colegiul Național “Vasile Lucaciu”, director Traian Covaciu; Colegiul Național “Mihai Eminescu”, director Marius Crăciun; Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord Baia Mare, Facultatea de Litere, decan conf. univ. Dr. Mircea Ioan Fărcaș; Reprezentanța Maramureș a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj-Napoca, președinte Gheorghe Pîrja; Revista “Nord Literar”, director executiv Săluc Horvat.

Astăzi scriu despre întâlnirea de la “Eminescu” unde s-au dezbătut “la clasă” teme literare ca: literatura aservită ideologiei comuniste, literatura contemporană, condiția scriitorului de azi și, la final, discuții despre proza și cărțile celui care scrie acest text.

Așa că… la “Eminescu” m-am întâlnit cu liceenii clasei a XII-a A, a fost o “poveste” frumoasă întâlnirea asta cu o lume proaspătă și plină de entuziasm a liceenilor băimăreni (cei care reprezintă viitorul unei lumi pe care și-o construiesc “pas cu pas”).

Prof. Dr. Monica D. Cândea mi-a pus la dispoziție câteva impresii ale liceenilor (de după întâlnirea de marți!). La sfârșitul acestui text, le public cu mare bucurie. (Marian ILEA)

Feed-back al elevilor:

Daiana Silaghi: „Capacitatea domnului Marian Ilea de a vorbi liber și, mai ales, cu atâta dragoste despre România, despre scriitorii români și chiar despre propriile sale experiențe de viață, m-a făcut să conștientizez că trebuie să ne iubim țara și să acceptăm oamenii din jurul nostru exact așa cum sunt și să nu încercăm să-i schimbăm doar pentru faptul că îi vedem imperfecți”.

Ștefania Burzo: „Curajul era o trăsătură specifică a scriitorilor în comunism, necesară pentru a transmite un mesaj cititorilor, care să reflecte realitatea, contrar ideologiei timpului. (…). Marian Ilea încurajează lectura cărților autorilor români, considerați printre cei mai buni la nivel european, și  consideră că marketingul este esențial în drumul cărților spre cititori.”

Andreea Ungur: „M-am bucurat să văd că cineva care a avut o viață copioasă, scriind și vânzându-și cărțile, a venit să ne povestească despre viața de acum câteva decenii când a început să scrie. Am reținut de la dânsul că literatura din anii ’70 se desprinde în bună măsură și spectaculos de puterea politică.”

Oana Pășcuță: „Domnul Marian Ilea, născut în Ieud, adică în Maramureșul istoric, dar care a trăit în Baia Sprie, pe Strada Scriitorilor, fiind vecin cu alți cunoscuți scriitori, a venit la ora noastră însoțit de doi reporteri. Discuția a început într-un mod plăcut, cu toate că noi, elevii, nu am pus prea multe întrebări. Domnul Marian Ilea a știut ce să ne povestească ca să ne capteze toată atenția. Ne-a introdus în atmosfera postbelică, ne-a vorbit despre obsedantul deceniu, despre comunism, despre Stalin, ne-a prezentat cărțile pe care le-a scris, făcându-ne curioși și dornici de a le citi.

Două aspecte pe care le-am reținut au fost faptul că în 1985 a scris o carte pe care a putut să o publice doar după 5 ani, după căderea comunismului, deoarece conținea un paragraf care nu convenea regimului. Am mai reținut și că, tocmai ieri, a terminat de scris o carte despre Gheorghe Pop de Băsești, care speră să fie expusă la Târgul de Carte din luna mai. Așadar, ora de limba română a fost interesantă, interactivă și foarte plăcută. Nu ne-am simțit constrânși de absolut nimic, ne-a trezit curiozitatea și interesul pentru lectură.”

Alexandra Bogdan: „Nu credeam că un scriitor, care de obicei folosește un limbaj academic, va putea explica cu atâta lejeritate și pricepere un domeniu al trecutului atât de controversat – literatura comunistă. Deși generația noastră nu a cunoscut perioada comunistă, prin cuvintele domnului Ilea ne-am transferat, în această oră, în misterioasa lume a literaturii acelui timp. Două aspecte care mi-au captat atenția la maxim au fost că pe vremea comunismului nu se murea de foame și că oamenii citeau mai mult, tirajele cărților fiind de sute de mii de exemplare.”

Amalia Covaci: „Activitatea de astăzi a fost mai mult decât benefică pentru noi, deoarece ne-a scos din rutină, prezentându-ne și altfel viața unor scriitori.

În opinia mea, Marian Ilea este, cu siguranță, unul dintre cei mai buni „hoți de atenție” – mi-a captat-o din primele cuvinte pe care le-a spus, făcându-mă să mă transpun în acea perioadă și să-mi imaginez că am fost spectator la toate acele întâmplări.

În primul rând, acea perioadă comunistă nu cred că l-a afectat în cariera sa. În 1985 avea o carte gata scrisă, dar abia în 1990 a fost publicată. Probabil acest lucru se întâmpla mult mai repede dacă accepta schimbările propuse de cei de la cenzură.

În al doilea rând, acesta și-a petrecut viața în Baia Sprie pe Strada Republicii, numită și Strada Scriitorilor. Nu de pomană, pentru că acolo locuiau cinci scriitori.

În concluzie, sper să mai avem parte de o asemenea experiență și să ne fie povestite anumite momente din istorie de cineva care le-a trăit și nu vorbește doar din auzite.”

Tudorel Rusu: „Se mai citește în ziua de azi? Cât? Ce? Făcând un simplu studiu de piață sau în rândul adolescenților, descoperim că se citesc multe best-seller-uri internaționale sau chiar românești.

La ora de română, profesoara l-a invitat pe scriitorul Marian Ilea, membru al Uniunii Scriitorilor din România, pentru a ne vorbi despre literatura postbelică, mai ales sub comunism. Acest lucru e un pas în plus spre a înțelege mentalitatea acestei epoci literare pe care urmează să o studiem la orele de română.

Scriitorul ne-a făcut o succintă prezentare a literaturii aservite care își avea modelul în URSS, unde scriitorii erau cumpărați prin favoruri oferite de partid. Marian Ilea ne-a povestit cum a apărut în literatura română formula „obsedantul deceniu”, scoasă în relief de Adrian Păunescu, pornind de la un articol al lui Marin Preda.

Viziunea lui Marian Ilea este aceea că literatura trebuie să lumineze prin poveste și că în literatură contează foarte mult cum spui, adică stilul scriitorului. O altă problemă atinsă a fost legată de valoarea incontestabilă a scriitorilor români și de drama de a fi citiți prea puțin. Chiar dacă criticii scriu bine despre ei și în străinătate, fără marketing cărțile nu se vând.

La final ne-au fost prezentate câteva cărți ale autorului de față. Acest tip de întâlnire mi se pare crucial pentru scriitor, dar și pentru noi, elevii, potențiali cititori, cărora ne stârnește curiozitatea și ne lărgește orizontul de cunoaștere și apetitul pentru literatura contemporană românească.”

David Murugă: „Consider că această oră a fost un remind de istorie literară și am gustat fiecare moment cu maxim interes”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here