SĂNĂTATE – AYURVEDA ŞI GUSTURILE VIEŢII  (Rasa)… continuare

244

Gustul dulce (Madhura Rasa) – apare din combinarea elementelor pământ şi apă. Prin structura lui, acest gust este de natură sattvică. De aceea mâncarea dulce este hrănitoare, aduce bunăstare şi mulţumire. Dulcele aduce organismului calorii, înlătură starea de nervozitate ce apare pe fondul lipsei de glucoză, ajută în caz de hiperaciditate, face ca pielea să aibă o culoare sănătoasă şi vindecă afecţiuni specifice Vata şi Pitta.

Gustul dulce măreşte umoarea Kapha (limfa) şi micşorează Pitta (bila) şi Vata (aerul) – (K+PV-). Acest gust are capacitatea de a crea şi de a întări ţesuturile şi energia (Ojas) din fiinţă. Măreşte longevitatea, fiind capabil să blocheze vasele de sânge, iar natura lui rece domoleşte digestia şi armonizează mintea.

Alimentele dulci contribuie la formarea ţesuturilor corpului (sangvin, gras, muscular şi măduvă), făcându-ne să ne simţim mulţumiţi şi satisfăcuţi atât fizic cât şi emoţional.

Caracteristicile specifice gustului dulce sunt: greu, rece şi uleios.

În exces, gustul dulce ne face să ne simţim greoi şi somnolenţi, produce limfă în exces şi duce la boli specifice Kapha, cum ar fi: obezitate, constipaţie, diabet, pierderea apetitului, blocarea circulaţiei, indigestie, edem, congestie respiratorie, somn excesiv, viermi intestinali, etc. În timp, face să se acumuleze toxine (ama) în ţesuturi, ducând în final la apariţia tumorilor canceroase. În plan emoţional dulcele provoacă satisfacţie dacă nu este consumat excesiv, caz în care duce la mulţumire, lene, hrăneşte lăcomia şi insatisfacţia. Acest gust generează ataşamentul faţă de fiinţe şi lucruri, ceea ce va duce mai târziu la neîmpliniri şi suferinţe.

În plan subtil, acumularea armonioasă în aura fiinţei a gustului dulce aduce întotdeauna o stare plăcută de mulţumire şi satisfacţie.

Excesul de energie subtilă corespunzătoare gustului dulce ne conduce către stări de îndestulare, confort, complacere, opacitate, lipsă de sensibilitate faţă de celelalte fiinţe, stări de zăpăceală, de împrăştiere.

Conform scrierilor maeştrilor spirituali, fiinţele umane care vor să evolueze spiritual, trebuie să se ferească şi să sublimeze această energie stagnantă a gustului dulce, pentru a nu fi înrobiţi de stări de ataşament faţă de planul fizic, de plăceri efemere sau de alte fiinţe, lucruri care i-ar distrage de la evoluţia lor spirituală.

O stare de detaşare armonioasă ne ajută să ne bucurăm de toate lucrurile şi de toate fiinţele cu care venim în contact, fiind în acelaşi timp, mai mereu, într-o stare de prezenţă de AICI şi ACUM, de adorare a tot ceea ce este armonios şi Divin integrat.

Doru MORARU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here