CENTENARUL MARII UNIRI – Liliecii profanează Casa Unirii din Băsești

475

Ce ar fi fost România dacă în 1918 nu ar fi existat o minte sclipitoare care să schimbe soarta nației? E o întrebare pe care prea puțini români și-o pun. Iar asta pentru că guvernanții nu au mișcat un deget pentru a-și comemora, așa cum se cuvine, strămoșii. Culmea, fără de care n-ar fi fost acolo unde se află acum. Ce paradox!

La revoluția din 1989 s-a strigat “Acum în Timișoara/ Mâine-n toată țara”! În 2018, cu ocazia împlinirii Centenarului României ar trebui să se spună “Dacă n-ai auzit de Băsești/ Nici român nu tare ești!”. Însă cine să o spună, atâta vreme cât autoritățile post-comuniste nu s-au ridicat nici până la piciorul broaștei, atunci când vorbim despre o personalitate ca și George Pop de Băsești. Artizanul Unirii a fost uitat ca și cum n-ar fi existat. Cu toate că, fără el, ei, cei care conduc țara, n-ar fi existat niciodată. Fiindcă România, la rândul ei, ca stat, nu ar fi existat.

# Cine a fost George Pop de Băsești

George (sau Gheorghe) Pop de Băsești (născut în 1 august 1835, Băsești, Comitatul Sălaj la acea vreme, în prezent, în județul Maramureș) – decedat în 23 februarie 1919) a fost un politician român din Transilvania, între 1881-1902 vicepreședinte, iar între 1902-1918 președinte al Partidului Național Român (PNR) din Transilvania. În 1872 a fost ales deputat în parlamentului ungar din partea cercului electoral Cehu Silvaniei, pe care l-a reprezentat până în 1881. A reprezentat pentru nouă ani interesele burgheziei românești din Transilvania în parlamentul de la Budapesta. În perioada 1892-1894 George Pop de Băsești a fost unul dintre liderii mișcării memorandiste, care cerea autonomia Transilvaniei și drepturi suplimentare pentru românii din Transilvania aflată în Austro-Ungaria. A fost unul dintre politicienii români condamnați la închisoare pentru susținerea Memorandumului, în cadrul procesului memorandiștilor de la Cluj în 1894. A prezidat Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. A murit câteva luni mai târziu, la vârsta de 84 de ani. Urmașul său la conducerea PNR a fost Iuliu Maniu. George Pop de Băsești și-a donat întreaga sa avere Mitropoliei Greco-Catolice a Blajului “cu acel scop și acel mandat ca, din această avere, să se înființeze spre mărirea Atotputernicului Dumnezeu și în favorul dezvoltării culturale a poporului român o fundație perpetuă și neschimbată”, iar “scopul fundației va fi promovarea culturii poporului românesc”.

Pe terenul donat de George Pop de Băsești Bisericii Române Unite cu Roma a fost ridicată noua biserică greco-catolică din Băsești, cu hramul “Sfântul Gheorghe”, sființită în anul 2005.

# Centenarul, imposibil fără Băsești

Băsești, județul Maramureș. Anul Centenarului. Centenar imposibil fără George Pop de Băsești. Aici se află Casa memorială a personalității neamului românesc. Făuritorul de drept al României, în 1918. Ne deplasăm la primărie. Îl întâlnim pe primarul Ioan Călăuz. Acesta a făcut eforturi uriașe ca imobilul în care s-a decis Unirea să fie reabilitat. Însă, cine să-l ajute? Autorităților județene nu are ce să le reproșeze. Au făcut totul! Însă, acolo, undeva, departe de Maramureș, cei care se află la Putere au uitat de unde au căpătat-o. N-au acordat finanțare. Pentru ce? “După mine, Potopul” s-au gândit guvernanții, exact ca și Ludovic al XV-lea. Astfel că nimic nu s-a făcut. Până acum! Însă, istoria așteaptă să fie scrisă. “Noi încă așteptăm finanțarea necesară pentru Casa Memorială. Suntem în stand-by. Avem proiectul pentru reabilitare depus deja de trei – patru ani. Contractul de finanțare a fost semnat în multe rânduri, dar…”, spune, cu tristețe, primarul Ioan Călăuz.

# Blestemul reabilitării

Vorbim despre un blestem? Poate! “Contractul de finanțare a fost semnat de mai multe ori!”, explică primarul și oftează. “A venit ca ministru al Culturii Barbu, a semnat contractul, pe urmă a fost schimbat. A venit Vulpescu, la fel s-a întâmplat după Colectiv. Pusese Băseștiul pe locul întâi la finanțare. Am avut discuții și cu tehnocrații. A fost deschidere și cu guvernul Grindeanu. Nu s-a mai întâmplat nimic”, spune Călăuz. Însă, blestemul pare să continue. A venit acum George Ivașcu în portofoliul de la Cultură. Au fost trimise memorii de la Consiliul Județean și Prefectură pentru ca minunata Casă memorială a artizanului Unirii să fie reabilitată. A venit varianta de finanțare în doi ani. Însă, Centenarul e… azi! Nu în 2019 ori 2020! Guvernul a emis deja lista cu proiectele aprobate pentru Centenar. Casa Memorială ioc! “Așteptăm lista pe partea de investiții. Ar fi necesari cam 500.000 de euro”, explică primarul Ioan Călăuz. Se dorește inclusiv realizarea de alei către mănăstire și mormânt. Autoritățile din Băsești doresc să facă, pe GAL Maramureș Vest și parcări în apropierea casei. Însă, cum să le facă atâta vreme cât Consiliul Județean a intabulat drumurile din gard în gard?

# Parfumul vremurilor de altădată

Ajungem la Casa Memorială a lui George Pop de Băsești. În față, o poartă maramureșeancă montată în 2015. Pășim în interior. Decorul e impresionant. Altă lume, altă viață! Clădirea, veche de o sută și ceva de ani respiră istorie. A fost clădită în perioada 1885 – 1890 și a constituit, vreme de trei decenii, în istorie, loc de întâlnire, pentru personalități pe care le întâlnești, în prezent, numai în cărțile de istorie. Naționalizată în 1948, a devenit sediu al Cooperativei Agricole de Producție (CAP) și magazie de cereale. Lucrări de reabilitare au avut loc și în perioada comunismului, mai exact între 1970 și 1976. Din 1976, e secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie din Baia Mare. Din 2014, aici, a fost înființat un Punct de informare culturală cu caracter muzeal, în care sunt expuse obiecte meșteșugărești, de mobilier și inventar gospodăresc specifice țării Codrului. Pășim în interior. Decorul ne depășește. Miroase a istorie maramureșeană! E un parfum deosebit, pe care îl simți numai atunci când îți deschizi simțurile către strămoși. Ne-a fermecat pianul din alte vremuri, care ar trebui din nou reintrodus în solfegiile actuale. La fel, scaunul pe care, dintr-un du-te-vino lejer și relaxant s-a creat istorie. Mesele și fotoliile din alte vremuri întregesc un sistem istoric care i-ar putea face invidioși pe străinii care ne cheamă, turistic, la ei, peste granițe. Relaxați în magia istoriei, ne așezăm în fotoliu. Istoria respiră prin toți porii. Ne gândim ce plăcut ar fi ca nu numai noi să simțim asta, ci și cei care vin aici ca turiști. Maramureșeni, români ori străini.

# Castanii artizanilor sunt încă aici!

Oglinzile vechi ne duc către alte vremuri. Ne induc ideea că istoria nu ar exista fără înaintași. Așa că decidem să călcăm mai departe. Un imens policandru ne arată că exista lumină pe vremuri. Iar acea Lumină i-a condus pe Făuritorii Luminii către ideile supreme. Însă, de la Lumină, decidem să pășim în Întuneric. Scările încovoiate, lungi și tăioase ne conduc către subsol. Decidem că aici ar putea fi un impresionant spațiu pentru celebrări. Curioși din fire, deschidem o ușă laterală. Câțiva lilieci s-au arătat nemulțumiți de vizită, au zburat îndărătnic, s-au lovit de trei pereți, iar prin spațiul oferit de al patrulea au ieșit pe hol. S-au zburătăcit violent de boltă, după care au dispărut. Nu știm unde, însă nici nu prea ne interesează. Locul lor, cu siguranță, nu mai trebuie să fie aici! Aici ar trebui să se organizeze evenimente culturale. Ieșim pe ușa cu aspect ușor medieval și pășim în curte. Aici găsim câțiva castani (nu-i ușor să găsești castani în viață, sănătoși și plini de cultură)! Pe aceștia i-au plantat, veniți în vizită, Vasile Lucaciu, Vasile Goldiș, Dimitrie Comșa, respectiv Ioan Rațiu. Aceștia au rămas în picioare, ca martori ai discuțiilor politice care au adus Ardealul înapoi la țara Mamă!

# O mulțime de personalități au trecut pragul!

Pentru cei care nu înțeleg cât de importantă este Casa Memorială a lui George Pop de Băsești, să explicăm! În data de 10 mai, va avea loc, la Biblioteca Județeană “Petre Dulfu” din Baia Mare, un simpozion la care vor participa o mulțime de oameni. Aceștia vor face deplasarea în Băsești. În 19 mai, delegația (simbolică) a celor 1.228 delegați de vot de la Alba-Iulia vor veni, de asemenea, în Băsești. “Guvernul provizoriu venea aici. Aici s-a purtat diplomația Ardealului. Aici au venit emisarii regali de la București. Băsești a fost un loc mai important decât multe alte locuri din România de astăzi. Aici au venit Brătianu, Titulescu, Lucaciu, Rațiu, Goldiș, miniștii de Interne și Externe ai României, dar și primarul Bucureștiului din acea perioadă”, explică Ioan Călăuz, primarul din Băsești.

# “Toată viața am trăit-o pentru Unire!”

Aceste file din istoria neamului nu ar trebui să dispară! Autoritățile din Capitală ar trebuie să știe că fără acele discuții de sub castanii din Băsești, unirea nu va avea loc. Așadar, fără Unire, ei nu conduceau România! “În Alba-Iulia, în 1918, existau mai multe curente. Unii voiau unirea cu Ungaria, alții voiau autonomia, iar alții unirea cu România. Iuliu Maniu își punea mâinile în cap, să-i împace. Când a venit George Pop de Băsești, nimeni nu a crezut că a făcut atâta distanță numai să rezolve lucrurile. Când el a spus că dorește unirea cu România, nimeni nu a scrâșnit. Toată lumea avea un respect deosebit față de el. El a spus “Toată viața am trăit-o pentru Unire! Dacă nu, înseamnă că am trăit-o degeaba!”. Însă, iată, el nu a trăit-o degeaba!”, a povestit, îngândurat și mândru, primarul Băseștiului. George Pop de Băsești a mers către casă către Deva, la fiica sa, apoi la Satu Mare, iar apoi în Băsești. S-a stins la începutul anului 1919, când lucrurile încă nu erau puse în ordine și totul tindea să devină pur și strict, și natural, românesc. Oare nu merită George Pop de Băsești o reabilitare a locului unde a născocit Unirea? Fără el, nu guvernau nici cei de acum! În plus, e Centenarul!…

Cătă ȚINEGHE

Mai multe știri pe AxaNews.ro!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here