RETRO – Plecarea maramureșenilor în străinătate în perioada comunistă

229

În ziua de astăzi, a pleca dincolo de graniţă este ceva obişnuit, însă în Epoca de Aur puţină lume avea această posibilitate.

Maramureşenii care au trăit în acele vremuri spun că oamenii de rând nici măcar nu aveau curaj să se gândească la asta. În plus, cei care totuşi riscau şi erau prinşi erau aspru pedepsiţi.

„În  acea  perioadă  nu  puteai  circula  în  afara  ţării. Erau  câteva  posibilităţi  prin care  puteai  pleca  în  alte  ţări  şi  anume, daca  erai  sportiv mergeai  cu  echipa, dar erai  supravegheat  strict, apoi  în  cazuri  extreme  de  boală, dar  foarte  greu, după zeci  de  aprobări  şi  verificări  primeai  viza. Apoi,  mai  puteai  pleca  ca  turist, cu  grup  organizat, dar  trebuia  să  ai  o  familie  exemplu, să  fii  <<neam>> cu  cineva  sus  pus, nu  oricine  putea  face  asemenea  vacanţe sau  excursii. Dacă  erai  în  vreo  funcţie  şi  aveai  rudenii  în  străinătate îţi  puteai  pierde  serviciul. Nimeni  nu  avea  curaj  să povestească  despre  frate, părinți, veri aflați  în  alte  ţări. Mulţi  fugeau  peste  graniţă , unii  reuşeau  alţii  nu. Aşa  a  fugit  şi  Nadia  Comăneci, dar  a  fost  ajutată şi avea şi  bani. Pedeapsa  era  închisoarea daca  erai  prins. Apoi,  celor  care  plecau, adică  fugeau  ilegal,  li  se  confisca  avere, iar  familia  rămasă  avea  multe  de  suportat  de  la  securitate  şi  autorităţi. Legal  puteai  pleca  cu  paşaport  diplomatic, daca  erai  ambasador  sau  cei  din  aparatul  de  stat. Ei  aveau  drepturi  mari  şi  privilegii, dar  cetățeanul  de  rând  nici  nu  avea  curaj  să se  gândească  să plece”, spune Viorica N.

# „Am rezolvat pașaportul cu intervenție, că altfel era cam greu”

Pe de altă parte, sunt şi maramureşeni care au reuşit să facă asta. Cu puţin ajutor, au reuşit să aibă parte de călătorii turistice în plină perioadă comunistă.

„Am să vă relatez cum am reușit eu să plec în străinătate în Epocă. Împreună cu un prieten ne-am propus să facem o călătorie în trei Țări Socialiste pe vremea respectivă, că de Țări Occidentale nu putea fi vorba. Am plănuit să mergem în Ungaria, Cehoslovacia (nu erau divizați atunci) și Polonia, o călătorie turistică cu trenul, cu 50% reducere, cu traseu prestabilit. Am rezolvat pașaportul cu intervenție, că altfel era cam greu. După ce am obținut pașaportul a trebuit să mă duc la Biroul Personal la întreprinderea unde am lucrat și după o oră în care mi s-a prelucrat modul de comportare în străinătate am putut pleca. Am ieșit din ţară pe la Oradea, Episcopia Bihor, controlul bagajelor s-a făcut la Oradea și acolo ne-am urcat în Trenul internaţional București-Budapesta. Trenul era păzit după sosirea în gara Oradea de şase militari din zona de frontieră, care stăteau în dreptul ferestrei compartimentului unde se făcea controlul pașaportului de către organele abilitate Grănicerești. Se punea viza și după verificări minuțioase ale vagoanelor, inclusiv și în plafon, trenul primea liber. Ajunși în Ungaria se întâmplă același lucru: cu militari de paza trenului, verificări, control pașapoarte și vama se făcea în tren (…), povesteşte Alexandru Sollosy, un băimărean.

De asemenea, acesta continuă: „Șederea în Ungaria a fost frumoasă , mâncare bună și ieftină, banane, portocale, curmale etc. la discreție până și în gări erau automate de sandwich cu pui sau șnițel și tot felul de răcoritoare. Am vizitat Budapesta, am stat patru zile, a fost super. Pe lângă banii de acasă am mai făcut vânzări din ce am avut cu noi. Ştiu că am vândut și pijamaua și am cumpărat cadouri pentru acasă. Apoi ne-am continuat călătoria spre Cehoslovacia, am ieșit pe la Komarovo către munții Tatra prin Zvolen și Banska-Bistrita, unde în timpul Războiului s-au jertfit mulţi militari români, dovadă cimitirele militare din cele două localități, pe care localnicii le întrețin cu cinste, pentru că i-au eliberat de nemți. Apoi am ajuns la Zilina sub Tatra după vreo două ore de tuneluri și viaducte (…). La Zilina a fost minunat, un oraș de munte cu pârtii de schi, dar și piscine permanent încălzite, localuri cochete, am fost foarte bine primiți (…). Apoi plecarea spre Polonia, la graniță același formalități, dar mai severe. Şi acolo a fost minunat. A urmat apoi întoarcerea, formalitățile s-au repetat. În concluzie, era strictețe față de acum”,

Lavinia-Codruţa HERMAN

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here