RETRO AxaNews.ro – IERNILE DE ALTĂDATĂ – Zăpezi de patru metri şi temperaturi de -30 grade – GALERIE FOTO

674

Schimbările climatice din ultimii ani au dus la o încălzire, per total, a vremii în Maramureş. Iernile de altădată au devenit istorie, iar ninsorile abundente, respectiv zilele şi nopţile geroase, cu caracter persistent, au devenit doar episodice.

Pe vremuri, troienele erau la ordinea zilei. Ierni cu cantităţi mari de zăpadă au fost cele din 1967 şi 1974. În 1967, stratul de zăpadă era de 80-90 cm, cantitate măsurată la staţia meteo de la Aeroportul aflat atunci la Recea. Atunci se menţinea zăpada, nu ca acum, când ţine câteva zile. “În 1974, stratul de zăpadă a măsurat patru metri la Cavnic. M-am deplasat la Cavnic, cu un coleg hidrolog, şi oamenii îşi făcuseră galerii, bolţi, pentru a pătrunde în casă. De fapt, oamenii circulau pe casă din cauza zăpezii mari. Despre acea iarnă îşi aminteşte şi băimăreanul Ioan T. Stratul de zăpadă era atât de mare, încât din autobuz nu vedeai omul de pe trotuar. Copiii se dădeau cu lenkerele de sus de la Roata până în centru”, a relatat meteorologul Eva Hindli.

# Zăpadă de jumătate de metru în Baia Mare
Dar ierni bogate în cantităţi de zăpadă au fost permanent de-a lungul istoriei socialiste. După era Ceauşescu, sezoanele reci „albe” au fost din ce în ce mai rare. Iernile 1985 şi 1987 se încadrează în tiparul iernilor grele. „Stratul de zăpadă a trecut de o jumătate de metru, ameninţînd perturbarea circulaţiei. Comisia municipală de apărare împotriva efectelor meteorologice periculoase a mobilizat forţele, mecanice şi umane, la înlăturarea zăpezii de pe principalele artere de circulaţie, însă sînt necesare acţiuni mai viguroase. În raidul făcut ieri prin municipiu am putut constata că pe bulevardele Bucureşti, Unirii, Decebal şi Independenţei, pe străzile Gării, Ion Şiugariu, Scînteii, 17 Octombrie, 23 August, Baia Sprie, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, utilajele specializate lucrau de zor la înlătutarea zăpezii de pe partea carosabilă. În faţa majorităţii întreprinderilor şi instituţiilor, a unităţilor comerciale şi prestatoare de servicii au fost mobilizaţi lucrătorii pentru înlăturarea zăpezii de pe trotuare”, scria Pentru socialism într-una din ediţiile din ianuarie 1987, dând exemplu negativ Sucursala judeţeană a Băncii Naţionale, unde, scriau ziariştii vremii, totul a rămas îngropat în omăt.

# Mai mult simţ civic
Oamenii îşi amintesc că lipsea panica de zi, care se instaurează atunci când este anunţat vreun cod de vreo culoare care anunţă precipitaţii sub formă de ninsoare. „Îmi aduc aminte că a nins foarte-foarte mult în doar două zile. După ce s-a oprit, am ieşit cu toţii la muncă, în faţa blocului, toţi vecinii, la lopată. Mormanele de zăpadă depăşeau pe marginea străzii înălţimea de doi metri, doi metri şi ceva. Pe carosabil mai era zăpadă frământată şi se circula extrem de greu, noroc că nu prea erau maşini. Nici nu am circulat cu maşina în zilele acelea, pentru că riscam să mă împotmolesc”, a relatat băimăreanul Ioan T. Şi simţul civic era altul. „Acum 70% din populaţie se uită la geamuri la cei care dau cu lopata. Atunci, ieşeau mai mulţi oameni la deszăpezire”, a relatat Ioan T. Au fost şi situaţii în care a fost necesară intervenţia armatei. „Primăria era cea care organiza totul. Oamenii din fabrici, cetăţenii, cu toţii ieşeau pentru a îndepărta zăpada. În anii 70, s-a ieşit şi cu tancul pentru deszăpezire. De pe acea platformă situată lângă Planetariu, utilajele descărcat zăpada şi gheaţa”, a mai spus Ioan T.

# Cu săniuţa prin cartierul Săsar
Iarna grea, omătul mare aveau şi părţile lor frumoase, care acum sunt atât de… rare. „După ce mi-am înfăptuit datoria faţă de comunitate, am ieşit cu soţia şi fiul meu de un an şi un pic la plimbare. Tocmai ce-i confecţionasem o săniuţă, aşa că îmi aduc aminte că am testat-o în curtea fostului Cinematograf Săsar. În locul supermarketului era o curte mare, împrejmuită. Acolo, zăpada era din bleşug şi îmi aduc aminte că toată familia ne-am bucurat de frumuseţea iernii. Pe Alexandru Odobescu, copiii se dădeau cu săniile într-o veselie, pentru că traficul rutier era paralizat, era închis. Nu se circula decât pe principalele artere cu autobuzul. Iar asta doar pentru ca muncitorii să poată ajunge la fabrici şi uzine, aşa că pe străzile din cartierul Săsar era bucuria copiilor”, au mai spus Vasile şi Florica T.

# Cizme de cauciuc şi călduri în decembrie
Şi totuşi, existau şi atunci variaţiuni termice. „În anii 80, într-un an, a nins de Crăciun. După care, între sărbători a plouat peste zăpadă şi a fost alunecos, periculos chiar. Am fost nevoit să parcurg distanţa până la biserica de pe Valea Roşie, în ziua de Anul Nou, purtând cizme de cauciuc”, au povestit Vasile şi Florica T. Fluctuaţii termice s-au produs şi în zilele de dinainte de revoluţia decembristă. „În data de 17 decembrie 1989, în acea duminică nefastă, s-a dat alarma şi a trebuit să mă întorc la muncă, date fiind evenimentele de la Timişoara. Dar îmi amintesc faptul că lumea se plimba pe afară, îmbrăcată lejer. Era frumos afară”, a explicat Ioan T. Apoi, vremea s-a răcit brusc, iar perioada 22-25 decembrie a fost caracterizată prin frig.

# Ninsoare în 2 iunie
Dar cel mai târziu spre vară a nins în Baia Mare în luna iunie, după ce copacii erau deja de mult înfloriţi. De-a lungul vremii, au fost ani în care a nins şi în aprilie sau mai. “Cel mai târziu a nins într-un an în data de 2 iunie. Atunci, prognoza a indicat încă din luna aprilie că va urma un astfel de episod. Presa vremii a consemnat asta atunci. Dar ierni grele, chiar dacă mai puţine decât înainte de 89, s-au produs şi în secolul nostru”, a precizat meteorologul Eva Hindli. Băimăreanul Ioan T. spune că îşi aminteşte că în anii 90, într-un aprilie, s-a consumat un episod de iarnă autentică. „A nins atât de tare încât sălcile plângătoare de pe strada Victoriei, din zona celor zece case, s-au rupt sub greutatea zăpezii”, a explicat Eva Hindli. Nu trebuie, însă, uitat episodul de ninsoare abundentă din 2000. „În data de 31 ianuarie şi în noaptea de 31 ianuarie spre 1 februarie a nins foarte mult. Stratul de zăpadă a măsurat 80 cm. Nu circula nimic absolut. De abia în data de 2 februarie au început să circule ambulanţele, dar atât”, a precizat meteorologul.

# Minime de -32 grade
Din Maramureş nu au lipsit episoadele de ger. Prin 1979, spre exemplu, cei care făceau gardă afară erau schimbaţi la o oră din cauza frigului extrem. „Era un ger persistent, nu acum când vorbim despre câteva zile doar. Despre ger vorbim atunci când mercurul scade în termometre sub pragul de -10 grade. Din notiţele mele, am avut în 3 decembrie 1973 în Baia Mare -19,7 grade, în 6 februarie 1965, -23,4 grade. În ianuarie a coborât mercurul până la -26,9 grade, iar în acea lună, numărul zilelor cu îngheţ a fost de 27 din 31. Totuşi, ţin minte că după 1974 am avut şi -32 grade în Baia Mare. În anii 60-70 au fost câteva ierni cumplite din punct de vedere termic. În 1967, mergeam cu bicicleta şi nu se învârteau roţile pentru că au îngheţat. Sub -14 grade ţi se lipesc nările şi îţi e îngreunată respiraţia. Iar sub -16, -17 grade, dacă pui mâna pe clanţă, îţi rămâne acolo. A fost mult mai frig decât acum şi era un frig susţinut, nu se ducea repede. Nu erau acele variaţiuni termice. Iar zăpadă nu se ducea. Fiind tânără, în Valea Borcutului, ştiu că dispărea zăpada din curţi prin martie, iar doar prin aprilie puteam vorbi că a plecat iarna cu totul”, a arătat meteorologul Eva Hindli.

Cătă ŢINEGHE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here