RETRO 2019 – Maramureșul își confirmă blazonul!

157

A fost un an interesant în Maramureș, cel ce-a trecut. Am avut primari harnici, am avut investiții județene, drumuri începute, am avut conflicte si am găsit situații interesante. Le trecem în revistă, pentru posteritate?

Botiza finisează marile lucrări începute peste ani!

Autoritatea locală din Botiza are planuri serioase. “Avem unele proiecte începute, altele în procedura de achiziții. Se lucrează pe indiguirea văii Sasului și a Botizei, cu buget pe anul acesta de 7,6 milioane de lei. Cu care se va finaliza lucrarea. E o realizare demult așteptată. Proiectul este din 2004, executat 30% până in 2012, în 2008-2009. L-am redeschis și deblocat anul trecut în primăvară. S-a lucrat tot anul, acum, de săptamâna trecută, am reînceput lucrările pe cele două vai. Am adus modificări, ați văzut zona centrală, asa va fi si pe Valea Sasului, suplimentând de la bugetul local pentru punțile pietonale și alte amenajari.

Trebuie să ne si straduim să aducem plus valoare localității, dacă am vrut statut de localitate turistică. Acum, alta investitie, asfaltarea ulițelor, 6,4 kilometri au rămas, ce nu erau asfaltate. Asta e finanțare guvernamentală PNDL 2. Le facem pentru că am finalizat cu rețelele de apă și canal pe toate ulițele din comună. Acum e momentul potrivit, retelele si utilitatile exista. Fizic, intra in executie de luni. Mai avem proiecte in procedura de achizitie. Am cerut control la ANAF pe procedura de achizitte, la extindere si mansardare dispensar uman, pentru sediu de primarie. Pe colt, la intersectie vor fi trei camere la parter, unde vor fi serviciile, apoi birouri pentru angajati, iar in mansarda o sala mare de sedinte. Cladirea in care ne aflam va primi o alta utilitate, trebuia sa facem o gradinita cu program prelungit, dar intre timp am primit finaniare pentru gradinita noua. Acest spatiu are déja solicitari pentru farmacie, banca, va aduce bani la bugetul local.

Căile ferate maramureșene, o saga cu iz de fier vechi

Deja atât de mult s-a glumit în ce priveste CFR-ul nostru neaos, una din ultimele redute neatinse ale anilor ’80, incât nici nu mai ai ce spune în privința aceasta. În fața evidențelor, a anchetelor, a grijilor presei naționale, a numărului uriaș de deraieri din ultima vreme (cât in intreaga Africa!!!), am aruncat un ochi la căile ferate maramureșene. Nu c-am avea o retea impresionanta de cai ferate. Prezentat simplist, Maramuresul are dupa cum urmeaza. O cale ferata pe ruta Baia Sprie – Baia Mare – Seini – Satu Mare. Este celebra ruta pe care ajungi mai repede cu bicicleta de la Satu Mare in Baia Mare. Cea care este atât de prost semnalizata incât face constant victime la intrarea in Baia Mare, la intersectia cu drumul de centura. Dar nu e totul, aceasta ruta are brese! Din Baia Mare, cam din zona Craica incolo, evident, calea ferata este furata partial, spre Baia Sprie! Adio gara Baia Mare Sud! Nu intâmplator, calea ferata este pe alocuri devalizata si in zona industriala, la Phoenix si spre Romplumb, ori in zona târgului en-gros de legume a municipiului.

O alta ruta legendara de cale ferata este cea care vine pe dublu ecartament, clasic si ingust, dinspre Ucraina spre Câmpulung la Tisa, spre Sighetu Marmatiei (nefolosita de un deceniu!!), de unde merge spre Bistra, mai inteapa o data Ucraina, insa numai teoretic, la Valea Viseului, apoi o ia pe lânga Viseu in sus. Recent a avut loc o mica deraiere acolo, la Bistra, in dreptul unei cariere din care au cazut pietre… Calea ferata continua, functionala de aceasta data, de la Sighet spre Viseu de Jos, unde o ia pe legendarul traseu al santierului socialisto-patriotic Salva-Viseu. Iese pe Valea Izei la Salistea, la Sacel, apoi o ia spre Bistrita, pe traseul in care an de an, iarna de iarna, au loc deraieri si accidente feroviare.

Traseul de față nu iese din dicutie inainte de a aminti că ruta de cale ferata ar fi continuat si spre orasele Viseu si Borsa. Dupa inundatiile din 2008, calea ferata a fost afectata, pe alocuri atârna deasupra apei. A fost apoi refacuta, dar n-a mai calcat nici un tren pe acolo, tot de un deceniu. Doua orase si o comuna de vreo 8000 de locuitori, carora li se refuza accesul la calea ferata, spre restul tarii. Nu intâmplator si nu fara legatura, chiar si traseul legendar de cale ferata ingusta de pe Vaser a fost afectat de aceasta lipsa de viziune. Altfel spus, calea ferata ingusta din Viseu spre Vaser exista, Mocanita cara turisti si lemne, dar firul secundar de cale ferata ingusta de pe Novat a fost furat bucata cu bucata, nemaifiind folosit si nici functional. A mai ramas de amintit un fir oficial de cale ferata, cel din Baia Mare spre Ulmeni, care se bifurca apoi pe doua rute, spre judetul vecin Salaj. Este principala legatura feroviara a Maramuresului cu restul tarii. Este functionala, dar cu gari dezastru, cum e cea din Miresu Mare.

La Grosii Tiblesului, monumentala sâmbra a oilor, in patru locatii!

Anual, la Grosii Țiblesului s-a tinut cu sfintenie măsurișul oilor. Indiferent ca-i zice Sâmbra, masuris, mira la hutuli sau cum o fi, Maramureșul nu se joacă cu asa ceva. Este nu o traditie cât o intâlnire functionala! „La noi se tine in patru locuri diferite, semn ca avem oi multe si e nevoie de mai multe stâne. Asa cum stiti, nu facem sarbatoare mare, nu facem de parada, oamenii au urcat de ieri la munte cu oile, cu o comisie care le evalueaza, azi vin sateniii, se face masurisul asa cum au facut si strabunii nostri. Cât lapte aduna fiecare de la oile proprii, atâta lapte primesc de la stâna, peste an!”, spune Nicolaie Burzo, primar al comunei Grosii Tiblesului si el insusi proprietar de oi.

Spre deosebire de anii 90 si mai apoi, efectivele de oi au crescut in Maramures aproape pâna la cifrele de dinainte de 1989, datorita rentabilitatii dar si a subventiilor date de Stat si de forurile europene. Asa se face ca a renascut viata pastorala, cu rezerva ca este din ce in ce mai greu sa gasesti ciobani seriosi, adevarati. Nu e cazul la Grosii }iblesului, unde datina nu s-a oprit niciodata si nici n-a revenit datorita subventiilor in exclusivitate. Ieri, aproape tot satul era plecat la munte, intr-una din cele patru locatii unde s-a facut masurisul, semn ca la Grosi cresterea animalelor si datina sunt la mare pret. Teoretic, erau anuntati si oaspeti, dintr-o localitate infratita din Moldova, insa cu sau fara ei, satenii isi vad de treaba, la stâna abia formata, oile la fel, berbecii se lupta iar, ca-n fiecare an, nederanjati de blituri, aparate foto si de filmat. Mai mare dragul sa trìesti masurisul la grosii }iblesului!

Conflict deschis pentru pasune si paduri intre Giulesti si Repedea

Se petrece la Giulesti. Unde mai exista doua locatii, spre lacurile sarate de la Ocna si pe pasunea Tataru, unde comuna are diferende teritoriale cu Ocna Șugatag. Care se vor rezolva pasnic, prin negocieri. Nu la fel se petrece in diferendul cu comuna Repedea, cea din urma blocheaza accesul giulestenilor la o proprietate straveche. „Comuna Giulesti are cumparat la Repedea, cu acte din 1929, teren. De la Iurca Flaviu, fost prefect de Maramures, din Sarasùu. A fost, spune viceprimarul Ștefan Codrea din Giulesti, un teren pe care nu l-a luat niciodata Statul Român, a ramas cu acte pe comuna politica Berbesti.

Acum, Berbesti e sat din comuna Giulesti. A fost redat comunitatii in 2003, e vorba de 433 de hectare de teren in muntii Maramuresului, la Repedea, pe granita cu Ucraina, din care 133 de hectare sunt pasune.” Suprafata a fost concesionata la doi proprietari de oi. Dar problemele nu au intârziat sa apara… unul dintre ei nu a primit avize de la primaria Repedea, dupa care s-a dat o suprafata de 55 de hectare de pasune altor proprietari de oi, pe suprafata Giulestiului… Cele doua comune sunt in litigiu acum. Comuna Giulesti are un proces câstigat, cu o sentinta definitiva, dar s-a deschis un alt proces. Norocul este ca, datorita diferrendului, a fost suspendatatotal tìerea de lemn. De asemenea, spun cei din Giulesti, li s-a transmis ca nu au ce intra acolo cu oile… „Este un proces pe rol, vizavi de un fals, credem noi. Avem facuta plângere penala. Cum ar veni, comisia lor de aplicare a legilor Fondului Funciar s-a pus in posesie fara acordul comisiei noastre. Justitia va decide”, spune reprezentantul primariei Repedea.

Paradis acvafaunistic pe iaz de steril!

La marginea Baiii Mari spre Recea, in dreptul satului Bozânta, se afla doua halde imense de steril si un iaz, celebrul iaz al Romaltyn, cel cu ape uzate, cu cianuri. Zilele trecute, de dimineata, am purces la drum sa vedem ce se mai petrece acolo, insotiti de montaniardul Ionica Pop. Aveam noi o banuială ca haldele au prins viață. Au nu viata, ci o adevărata deltă! Prima halda de steril s-a impădurit, până sus pe vârf, cu salcâmi și cu mesteceni, două dintre cele mai rezistente specii, acolo pot fi văzute peste săptămână rațe salbatice și căprioare, iar spre weekend si motociclisti de enduro, iesiti sa adune necesarul de adrenalina. Cea de-a doua halda insa e imensa. E cea pe care o vedeti din aproape orice unghi, de la orice iesire din Baia Mare: de pe E58 la coborârea din Recea spre Lapusel, de la Catalina, de pe Dura mergând spre Tautii Magheraus, de pe scurtatura spre Ardusat, pe drumul spre Ariesu de Câmp. E imensa, cât un cartier intreg al municipiului. Începi sa urci halda, picura ploaia si te intrebi daca nu vei avea probleme cu noroiul galben, dar uiti faptul ca a fost un an extraordinar de secetos si ca e lipsa imensa de apa in sol. Dupa liziera plantata de salcâmi, ajungi sus, in „golul” nu alpin ci desertic. Pe mijlocul haldei, fara sa se poatavedea de jos, de la baza, e o adevarata delta. In urma secetei si a caldurilor, luciul de apa adunata in decenii, s-a redus la o treime. Chiar si asa, e cât lacul Mogosa!

Înainte, „la capacitate”, putea fi cât jumatate din Firiza!! „E facut din apa de ploaie, adunata, mai ales ca nu mai functioneaza pompele inverse care eliminau apa cu care se pompa sterilul. Incet, a crescut vegetatie, dupa cum se vede. Este padurice, este stuf, e plin de viata aici. Sigur, pasarile vin pentru liniste, nu se hranesc si nu beau apa de aici. Se duc pe câmpurile din jur, se hranesc, aici stau fara sa fie deranjate. Mainainte au trecut pe deasupra noastra trei pescarusi, iar pe lac se vad rate salbatice. Dar sunt multe specii ce vin aici, e un loc in care oamenii nu prea vin”, spune Ionica Pop. Pe alocuri, am vazut si urme de roti, ba si lemne trase, semn ca unii au aflat de padurice si i-au pus gând rau. Desi zona ar merita protejata nu datorita calitatilor ei ca o rezervatie, cât ca o demonstratie de suprematie a naturii, o mostra de viitor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here