POVESTE DE VIAŢĂ – Poet adus la Căminul de Bătrâni din Baia Sprie mai mult mort decât viu

5600

Este trist dar adevărat când vorbim despre bătrânii nostri, părinţi sau bunici, care îşi duc bătrâneţile în singurătate departe de cei dragi. O dată cu trecerea anilor sunt năpădiţi de boli, încep să fie duşi de la un doctor la altul, de la un cabinet medical la altul. Desigur, nu ne lasă inima să-i lăsăm de izbelişte, să stăm nepăsători şi să ne facem că nu vedem cum suferă. Trebuie să ne liniştim conştiinţa, să ne asigurăm că facem tot ce putem pentru ei, astfel încât să ne vedem mai departe de treburile noastre, de profesiile, familiile, ţelurile şi viaţa noastră.

De la un timp, începe să-i doară câte ceva dar de cele mai multe ori nu au cu cine mai schimba o vorbă. Din această categorie face parte şi Gheorghe Pauliş, om al literelor, publicist, poet, fost învăţător şi director de instituţii şcolare sau culturale. Un om respectat şi iubit de mulţi oameni din înalta pătură socială a vremi. Acelaşi sentiment îl au şi angajaţii sau asistaţii de la Căminul pentru Persoane Vârstnice din Baia Sprie, unde este instituţionalizat.

Gheorghe Pauliş s-a născut pe 19 martie 1939, în localitatea Copăcele judeţul Caraş Severin, într-o familie numeroasă, cu şase copii (trei băieţi şi trei fete). Tatăl său lucra în domeniul forestier, iar mama sa a fost casnică. Gheorghe Pauliş este un om învăţat, deştept şi cu multe îndeletniciri. Clasele primare şi elementare I-VII le-a frecventat în localitatea natală, iar şcoala pedagogică de patru ani, în limba ucraineană, a frecventat-o la Sighetu Marmaţiei. După absolvirea studiilor a trecut în câmpul muncii ca învăţător, iar apoi director de şcoală în comuna Ruscova. Apoi a fost directorul Căminului Cultural Repedea şi învăţător în comuna Poienile de Sub Munte.

O dată cu trecerea timpului şi-a găsit o altă vocaţie. A avut înclinaţie spre scris şi poezie, astfel că a publicat în reviste ucrainene şi româneşti, sub numele Iurii Pavliş. Până acum a publicat 16 volume de poezii şi nu are de gând să se lase. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi e cunoscut de toată lumea de pe Valea Ruscovei, Maramureşul Istoric şi nu numai. Este bun prieten cu mulţi scriitori, ziarişti şi oameni de televiziune.

Din păcate, în ultimii doi ani, sănătatea n-a fost prea prietenoasă cu Gheorghe Pauliş, astfel că a stat mai mult prin spitale decât acasă, la Poienile de Sub Munte. Unul dintre cei trei feciori ai lui, care locuieşte la Constanţa, s-a gîndit că, spre binele tuturor, mai bine este să-l interneze într-un centru de vârsnici în care să fie îngrijit, alimentat şi tratat din punct de vedere medical. Aşa se face că, în toamna anului trecut a fost internat la Căminul pentru Persoane Vârstnice din Baia Sprie. A fost mai mult mort decât viu atunci când a venit. A stat în pat două săptămâni şi aparţinătorii credeau că i se apropia sfârşitul. A avut zile de la Dumnezeu, iar în toată acea perioadă critică a fost îngrijit şi pus pe picioare de personalul medical din unitate.

După ce şi-a revenit, ne-a spus poveşti de viaţă în special legate de publicarea poeziilor sale, a articolelor cu tentă culturală, religioasă şi nu numai. Este hotărât să continue, şi vrea să pună în ordine biblioteca instituţiei de asistenţă socială din Baia Sprie.

„Aici mă simt bine şi am de toate. Lumea este bună cu mine, mâncarea e bună şi multă, este curăţenie, căldură, apă rece şi apă caldă, am camera mea, dulap, noptieră, televizor, frigider şi multe altele. Sunt îngrijit foarte bine, mi-am făcut prieteni, pot socializa, vin foarte multe persoane din afara unităţii şi ne fac programe, artistice şi religioase, vorbesc cu noi, mănâncă cu noi, se roagă cu noi şi, când e cazul, râd şi plâng cu noi. Este familia mea mai numeroasă şi mă simt bine aici”, a spus acesta.

Vasile GHERMAN

2 COMENTARII

  1. O regula elementara de jurnalism presupune sa nu dai drumul nici macar unor istorioare telenovelistice pana nu te informezi cumsecade si cu buna credinta…altminteri nu faci decat sa intretii spiritul critic la doua -trei gospodine, insa n-ai cum sa devii credibil…poate domnul Paulis a omis cateva detalii esentiale din biografia recenta, printre care si acela ca a fost optiunea domniei sale de a ramane singur in ultimii ani; insa era de datoria autorului articolului de fata sa descopere maieuticeste- ma scuzati de expresie- aceste detalii…Nu m-as fi sesizat daca n-ar fi fost pomeniti fiii domnului Paulis, pentru care, personal, am o anume consideratie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here