OCHIUL DIN UMBRĂ – Săpânţa, “Mangalia Maramureşului” (GALERIE FOTO)

1260

Când ai atâtea obiective turistice concentrate în acelaşi loc, e simplu să îţi găseşti coordonatele necesare pentru a vizita ce e important. Săpânţa e un asemenea loc, în care tradiţionalul, modernismul şi chinezăriile se întâlnesc. Că, dacă nu s-ar întâlni, n-ar mai avea parfumul superb al unui întreg alcătuit din împletituri de atracţii.

Sunt unul din cei care a văzut marea, aproape an de an, de când supravieţuieşte pe această planetă. Am văzut de cele mai multe ori Marea Neagră, aia unde “pupă” România de la Năvodari până la Vama Veche. Nu există vreo staţiune pe care nu am văzut-o, într-un an sau altul. Chiar am glumit că ar fi o greşeală să mă laşi pe Litoralul românesc că ghicesc, cu ochii închişi, unde mă aflu. Una din staţiunile pe care le ţin în minte ca un ceas elveţian e Mangalia. Oraş la origine, Mangalia e un oraş fascinant, însă nu despre asta vreau să vorbesc. Ci vorbesc despre o împletitură umană, psihologică şi socialo-economică. E un Bablion fantastic. Nu am crezut că găsesc un exponent în zonă, până să revăd comuna Săpânţa.

# Puhoi de turişti la Cimitirul Vesel
Cerul e parţial noros. Plouă pe alocuri, însă nu-i o ploaie de genul celei care să dureze. În apropiere, “aterizează”, spunem asta fiindcă nu am văzut asta venind, un autocar cu numere de Ungaria. Se dau jos vreo 50 de oameni. Apare un al doilea. Proporţia se păstrează. Ne uităm atenţi. Oamenii merg cu predilecţie către Cimitirul Vesel. Vreo câţiva se rătăcesc către tarabe. Sunt liniştiţi repede de un mic şef, ghidul grupului. Vorbeam de grup. Aşadar, grupaţi, se mişcă înspre Cimitirul Vesel. Pătrund înăuntru. Se aude “wow”-ul unei fetiţe. Copiii dau iama. Adulţii sunt mai serioşi, aşteaptă ghidul. Cu toţii vizitează Cimitirul Vesel. Crucile colorate şi pline cu mesaje la fel de colorate îi fascinează. Oamenii sar de la un mormânt la altul, sfidând moartea prin râs. E, probabil, un simbol grav al artei şi literaturii, impregnat într-o circumvoluţione dubioasă a creierului uman. Acea sinapsă “sare” normalul şi vede amuzantul în moarte. Copiii sar printre cruci, râzând şi făcându-şi selfie-uri. Fac şi cu biserica, proaspăt asortată cu elemente noi, colorate.

# Magneţii de frigider, vedetele comerţului
Afară, cohortele de turişti stau să dea năvală. Ne mirăm. Afară e o vreme atât de imorală, încât nu ţi-ai lăsa câinii să respire aerul umed şi stupid. Dincoace, către tarabe, tărăboi mare. O mulţime de oameni se înghesuie la suveniruri. Au la dispoziţie celebrele costume tradiţionale, dar şi, la fele de celebri magneţi de frigider. Săpânţenii-s fugitivi şi furioşi, în sensul bun, la comerţ. Au la vânzare magneţi de frigider în forma crucilor din cimitir. La cinci le bucata. Scuip în sân, că nu ne putem abţine să nu ne luăm unul, aşe, de amintire! Astea s-au vândut ca pita caldă, câtă vreme am fost noi pe acolo. Nu mai negociem ce e kitsch, ce e real. Ne simţim ca-n Mangalia, la stadion, unde românii, turcii şi ruşii îşi expun oferta. Aici, slavă Domnului, românii fac legea. Jurăm că ne place că românii nu fac rabat de nimic. Sărbătoarea Castanelor şi-a făcut loc la Săpânţa. Însă, nu trei zile pe an, ci cinci luni pe an. Aşa că…

# Costumele tradiţionale, un punct de vedere
Ei, e, totuşi, o diferenţă. Aici avem şi altceva. Costume tradiţionale. Însă, cu costumele tradiţionale n-a fost aşe uşor aşa cum am crezut. Din dantelă îi mai ieftin, dar din pânză… Eh, pentru cele din pânză, cam trebuie să scoţi din jeb vreo 1 milion de lei. Evident, ca să nu fie discriminare (!), mai ieftine pentru femei şi mai scumpe pentru bărbaţi. Însă, bărbaţii ştiu că grosul portofelului e tot la ei, aşa că au unde plusa. “Unii cumpără, alţii nu. Drept îi că astea de bărbaţi îs mai scumpe, numai că aşa-i legiuala”, zice o vânzătoare. Un bărbat ce vinde ne explică. “Lasă-le pe femei, nu le asculta! Vindem la oricine! Numai să le cumpere”, spune un comerciant. “Sunt din Hunedoara şi doresc să cumpăr costum tradiţional de Maramureş. Suntem fascinaţi de acest ţinut. La băieţel îi luăm şi un clop”, zice o româncă sănătoasă din alt ţinut decât Maramureşul. Tăcut, soţul ei punctează scurt – “Pentru mine, costumul tradiţional e un punct de vedere, pe care mi-l asum!”. Rar să auzi asta. Punct. Lângă, au terase unde se pot adăposti până ce doamnele îşi hotărăsc vestimentaţia şi accesoriile. Interesantă treabă, ne gândim. Exact ca în bazarul din Mangalia. Mai rămânea, însă, să ne târguim…

Cătă ŢINEGHE

Mai multe ştiri pe AxaNews.ro!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here