MARAMUREŞENI ÎN DIASPORA – „Mereu când pornim la drum rămânem cu un gol în inimă… ”

1197

August este, de obicei, luna concediilor pentru românii aflaţi dincolo de graniţă. Indiferent de țara în care sunt plecați, concediul este așteptat cu nerăbdare, pentru că doar astfel întâlnirea cu cei dragi de acasă este posibilă.

Acum când concediul se apropie de sfârşit, maramureşenii spun că le este greu să plece, însă nădăjduiesc că timpul va trece repede până la următoarea reîntâlnire.

„Mai stăm în România câteva zile. Dacă s-ar putea am mai rămâne, dar copiii încep imediat şcoala şi noi trebuie să ne întoarcem la muncă. Mereu când pornim la drum rămânem cu un gol în inimă…  Ne pare rău că ne despărţim de toţi cei dragi şi că-i lăsăm singuri pe părinţi… Chiar dacă ei nu se prea arată de multe ori, îi simţim că-s supăraţi şi că ar vrea să rămânem. În România nu mai venim până vara viitoare, dar le-am promis părinţilor că-i ducem la noi de Crăciun”, a declarat o maramureşeancă stabilită în Italia.

„Stăm acasă până la finalul lunii august. Concediul acesta a fost unul frumos, la fel cum sunt toate. Când venim acasă nu ne place să mergem în cine ştie ce destinaţii, ne place să stăm acasă cu cei dragi, să recuperăm, pe cât se poate, timpul pierdut. Vara asta am ajutat-o pe mami să facă dulceaţă şi să pună una alta în cămară pentru la iarnă. În România venim şi de Crăciun, pentru că nicăieri nu-s sărbătorile ca acasă”, spune o altă tânără stabilită în Franţa.

Pe de altă parte, nici părinţilor nu le este mai uşor atunci când copiii şi nepoţii se întorc în străinătate, însă se consolează cu idea că s-au putut bucura de ei măcar o perioadă.

„M-am bucurat tare mult că au venit copiii acasă din Germania. A venit fiul meu, nora mea şi cei trei nepoţi. Cel mai mare, băiatul, are nouă ani, iar surioara lui mai mică are şase ani. Pe mezina care are un an şi jumătate am văzut-o acum pentru prima dată în realitate. După ce o născut nora am vrut să mă duc la ei, dar sănătatea nu mi-a permis. Atâta e de frumoasă, aş fi ţinut-o la mine. Au stat copiii două săptămâni acasă. Anul trecut nu au putut veni. Acum parcă mi s-a umplut casa de bucurie atunci când mi-au intrat în casă. M-au dus cu ei la Tăşnad, unde am stat trei zile. Mi-i dor de ei în fiecare zi, dar ştiu că aici e destul de greu să-ţi faci un viitor. Am noroc cu vecinele, că ieşim pe bancă şi mai vorbim de-ale noastre” spune băimăreanca Valeria A.

Lavinia-Codruţa HERMAN

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here