MARAMUREȘ – Istoria impresionantă a bisericii din lemn de la Cupșeni

487

Satul Cupșeni din Maramureș are dacă nu cea mai mică atunci, cu siguranță una din cele mai mici biserici din lemn din țară. Micul lăcaș de cult are o istorie impresionantă.

Preotul Samoilă Nodiș cunoaște toate poveștile care se leagă de mica biserică din lemn. „A fost ctitorită de către preotul Vasile Gavriș, cu Filimon Gavriș și sfințită în 1847. Cel mai probabil, a fost pictată de Radu Munteanu din Ungureni, care a avut un ucenic, pe Artenie Buda, tot din Ungureni. E pictată pe pânză, cu culori vegetale”, explică el.

Biserica este de rit ortodox, însă nu a fost mereu așa. Potrivit preotului, biserica a fost construită în Peteritea, înainte de 1733 și a fost adusă la Cupșeni la 1848, de către cele câteva familii trecute la greco-catolicism și remontată. Construindu-și o a doua biserică în anul 1778, sătenii din Peteritea și-au putut permite să renunțe la cea veche. Demne de menționat sunt ușile împărătești, datând probabil din secolul XVII. „În vremea împăratului Jozef al Austriei erau câteva familii care au trecut la greco-catolicism, pentru că un preot, din ortodox, s-a făcut greco-catolic și a luat în căsătorie fata unui călău din Peteritea. Și i-a făcut fata preoteasă și s-au stabilit în Cupșeni. Iar oamenii, fiind buni, nu au vrut ca un preot să slujească prin șuri, prin case, așa că i-au adus de pomană biserica din Peteritea, după ce, acolo, s-a construit una nouă”, spune legenda preotul Samoilă Nodiș.

Decoruri ce amintesc de pictura pe sticlă

El menționează că în sat au fost foarte puține familii care au trecut la cultul greco-catolic, iar în timp, acesta chiar au dispărut de tot. „Au fost cam 10 familii greco-catolice, dar la 1900 nu mai era niciuna”, spune el, și explică de ce au fost atât de convinși de cultul ortodox.  „Oamenii nu au trecut la catolicism pentru că a fost protopopiat ortodox cu sediul în Cupșeni, de la 1841, până la moartea protopopului în 1907. Protopopul era Samuil Cupșa. A fost inspector școlar, protopop sub conducerea mitropolitului de la Sibiu, Andrei Șaguna, a fost mâna dreaptă a mitropolitului. Om deștept, cu multă carte, care a făcut psihologie și pedagogie la Sibiu. A fost cel mai vestit preot. Se spune că atunci când a venit Franz Ferdninand, la Bistrița, când a coborât din tren n-a acceptat să fie însoțit decât de preotul Samuil Cupșa”, mai relatează părintele.

Așezată într-o curbă, la marginea drumului principal, biserica este o construcție de dimensiuni neobișnuit de mici, fără pridvor, cu intrarea situată la miazăzi și cu absida altarului poligonală, de aceeași lățime cu naosul. Decorul monumentului se reduce la pictura murală, bine păstrată, din interior. Despre pictura din interior, specialiștii spun că stilul și cromatica, elementele decorative din abundență amintesc de pictura icoanelor pe sticlă.

În colțul de sud-vest există inscripția „Această biserică sfântă unită s-au întemeiat prin osârdia lui Vasilie Gavriș, paroh unit și Pavel Gavriș și Filimon Gavriș și s-au zugrăvit în anul 1848 iulie 19 zile atunci sau gătat ca să le fie pomenire la toți și neamului lor.”

Amenințați cu spânzurătoarea

Cum nu au mai fost în localitate familii greco-catolice, biserica a revenit cultului ortodox, cum a rămas până azi, unde se mai slujește ocazional și se mai oficiază cununii.

Preotul din sat mai spune că localnicii nu au putut fi convinși să-și schimbe credința, nici chiar sub semnul amenințării. „Au fost făcute, de către Maria Tereza, trei spânzurători în Cupșeni, pe drumul principal, pentru că oamenii au rămas ortodocși, nu au trecut la catolicism. Au putut veni la noi în sat maghiari, evrei, țigani, noi i-am iubit, i-am ocrotit, le-am dat toată cinstea. Aici a fost o lecție de ortodoxism”, mai spune el.

În bisericuță se mai fac slujbe de sărbători, ori cu diferite ocazii, se mai oficiază cununii.

Tradiții păstrate, credințe nealterate

În satul Cupșeni, situat în inima Țării Lăpușului tradițiile sunt păstrate cu sfințenie și nealterate. Astfel, cultul morților este unul din cele mai bine conservate. Și astăzi, de sărbători, aici au loc adevărate ritualuri în acest sens. În Duminica Floriilor sau de Paști, se face o masă pentru cinstirea strămoșilor, un obicei precreștin, unic în țară. Cu această ocazie, sătenii se adună în curtea bisericii după slujba religioasă, iar pe masa de piatră veche sunt așezate ștergare țesute în război, iar bucatele se dau peste masă, în semn de cinstire a memoriei strămoșilor.

În trecut, cei bogați dădeau bucatele peste masă celor mai săraci, ca pomană. Acest lucru se petrecea după un ritual anume, iar  fiecare persoană avea locul ei la masa respectivă. Astăzi, acest obicei e mai mult simbolic, pentru că s-a schimbat condiția celor care au „moștenit” locurile la masă. Unii s-au îmbogățit, în timp ce alții și-au diminuat averile, iar ca urmare și poziția în comunitate.

 

Angela SABĂU

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here