LA SĂPÂNȚA-N POARTĂ – Povești la tors cu octogenare atotcunoscătoare! (VIDEO)

134

Daca vrei sa stii tot ce se petrece in sat/pe strada ta/la blocul tau, trebuie sa intrebi generatia ajunsa la vârsta a treia, in general femeile. Pentru ca doamnele isi mai gasesc timp sa mai arunce un ochi, sa mai poarte o grija. Nimic rau in asta, daca nu esti tu insuti in vizor! La Sapânta, am gasit, deja fenomen din ce in ce mai rar, doua femei ce rasuceau fir de lâna la poarta, faceau fuior. Pe caldura mare, dar la umbra. Cum sa nu le intrebi de toate cele câte sunt?

Ioi de mine, de 50 de ani fac cergi si fuior. Amu slab merge cu cergile deja. Nu mai ia nime’, nu se trec. Amu dau cerga cu un milion, cu suta de lei. O suta trizaci maxim… Nu vin nici amu’ nici pa toamna, s-o cam gatat. Nu le mai vor. Da’o fo’si vremuri bune. Nu stau io sa fac o data o cerga numa’, da’ ar dura vo 2-3 zile, cu tate gata. O saptamâna ar dura o cerga cu tat, de-o iei asa. Si o dai cu un milion si doua-trii sute. Io anu’ iesta am vândut vo’ trii or patru, ase rau an o fo! Si anul trecut putin. Pa vremuri, dupa Revolutie, veneau si stateau masinile la coada. Nu puteam face câte se cereau, vindeam si 5-10 odata. Am umblat prin tara sa vindem, alea flocoase, pufoase, cu fir lung le placeau cel mai tare. Odata m-am dus in Bucuresti si i-am zis la barbat sa vina sa ma ajute si el sa vina sara inapoi. Cum am coborât din tren cu sacii, o venit niste straini si s-o tat pus acolo la coada, tat o cumparat fiecare câte una! Aproape ca m-am scapat de ele. O venit barbatu pa sara cu bani cu tat!”, spune octogenara. Apoi intram in zona istoriei… „Io am prins aici si jâzii, si când i-o dus! Aci-i cimitirul evreiesc. O ascuns sapântenii nostri evrei pa la stâne si la padure, in butini, câti o putut. Da’ putini, din câti o dus… ca tare s-o temut. Io stiu si când o venit de o luat trii oaminii si ia aci, mai cata fundu’ gradinii, le-o dat lopata sa-si sape ii groapa, apoi i-o puscat si i-o tâpat acolo. Unu’ numa’ o fo jâd si doi o fo’ români. Nu stiu, partizani ori ce o fo’ oamenii. O fo’ de toamna. Pa când o fo primavara, s-o dezgolit pamântu’ si o gasit un cadavru. Nu i-o ingropat cum trebe. O gasit ceva acte. Jizii l-o luat pa al lor si l-o dus in cimitir. Ai nostri nu stiu ce-o fo cu ei, ce s-o ales…”. De vremurile contemporane nu are multe de zis. Dar le intelege total, nu are nedumeriri…

Tati is dusi in strainatate, numa’ batrânii o ramas. Duca-sa, daca n-au ce face aci! Ce sa lucre! Care n-o vrut lucra aici, nu lucra nici acolo. Ia, o femeie de 60 de ani ce-o trecut amu are zece ani de Spania. Ingrije’ batrâni. Io am si stranepoti. Nu-s dusi ai mei, au ferme, tin oi”, spune Holdis Maria, de 88 de ani. Cealalta, Stetca Maria, de 78 de ani, are povestile ei, ce curg incet incet, din fundal, pe lânga cele ale octogenarei, ca o necesara completare. Din fundal, din planul doi. „Io am 640 de lei pensie, de la CAP. Ea are si de dupa sot. Opt sute de lei. A meu fecior o fo’ dus in Belgia, s-o intors, are firma, face baloane pantru pensiuni. N-o fo’ bine cu Ceausescu, ca tare ne-o hamalit, n-am avut nimnica. Nu l-am apucat pa rabinu’ cela celebru, da’ aici am fo’ când l-o luat sa-l ingroape in alta parte… Io n-am dat nici o cerga anu’ iesta, ma tem ca s-o gatat, nu le mai trebe la oameni cergile noastre…”, incheie septuagenara.

Alexandru RUJA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here