LA PSIHOLOG – Suprafaţă

544

Mă gândesc la această formă de ,,suprafaţă,, ca şi la o introducere care precede un cuprins. O introducere care te lasă să vezi ceva dar nu şi să cunoşti. O introducere care poate cuprinde cele mai alese cuvinte, cele mai potrivite metafore dar care formează o suprafaţă, o suprafaţă care ascunde multe în profunzime. Şi când spun ,,ascunde,, nu atribui un sens peiorativ în acest context. Mă refer la frica de a-i permite celuilalt să vadă şi să cunoască mai mult din tine. Frica la gândul că ceea ce va vedea poate nu va fi şi ceea ce va accepta. Frica la gândul că lucrurile vor fi înţelese altfel decât le înţelegi tu. Frica la gândul că celălalt nu eşti ,,tu,,.. este ,,celălalt,, şi ,,tu,,. Iar în faţa celuilalt, câteodată se întâmplă să îţi fie greu să te laşi să fii tu. Şi atunci, ca şi un mecanism de apărare, apelezi la o ,,suprafaţă,,. O suprafaţă bine gândită şi pe alocuri prea mult controlată. O suprafaţă menită a devoala nici mai mult nici mai puţin decât ceea ce tu vrei să se vadă, să fie accesibil celuilalt şi nu doar ţie. O suprafaţă care credem că acoperă tot ce considerăm a fi imperfect la noi. O suprafaţă care protejează, o suprafaţă care poate crezi tu că nu îi permite celuilalt să te ia prin surprindere, deşi frica este mereu acolo. O suprafaţă construită poate de multe ori cu frică şi tact…dar totuşi în ideea de a aduce multă siguranţă…ce paradox. O suprafaţă chiar şi atunci când ai vrea să te apropii şi parcă nu mai ştii cum…ba mai mult, parcă te şi întrebi dacă ai ştiut vreodată sau doar ţi s-a părut. O ,,suprafaţă,, menţinută între tine şi celălalt. Deşi ai vrea să te ştie dar totuşi îţi este frică să te dai. Deşi ai vrea să îl laşi să te cunoască dar uiţi mereu să te prezinţi. Deşi i-ai spune ,,da,, iar în cele din urmă se aude mai mereu un ,,nu,,. În relaţia cu celălat, avem prilejul de a fi cu noi. În relaţia cu celălalt ajungem să cunoaştem mai mult şi altfel despre noi.

În relaţia cu celălalt, unde ne permitem să fim noi, se diluează ,,suprafaţa,, şi cunoaştem profunzimea. Iar acolo unde profunzimea semnifică naturaleţe, curaj,  curiozitate şi acceptare se risipeşte superficialul, se înlătură frica. Suprafaţă deorece am învăţat intr-o formă sau alta că trebuie să corespundem unui anumit tipar şi nu neapărat să ne manifestăm cum suntem noi. Suprafaţă deoarece am învăţat că trebuie să răspundem unor aşteptări care poate de multe ori ne depăşesc. Suprafaţă deoarece am învăţat că uneori trebuie să fii perfect în exterior chiar dacă doare în interior. Suprafaţă când deja îţi este frică să priveşti în interior. Plecând de la acestă abordare, care este suprafaţa şi cuprinsul tău ? Ce îţi lipseşte pentru a transforma uneori ,,suprafaţa,, în ,,cuprins,,? Ce îţi lipseşte pentru a-i permite celuilalt să Fie în timp ce tu Eşti ?… Ce îţi lipseşte pentru a te lăsa completat?…

 

 

                          Alexandra Marcu

                                                                        Cabinet Individual Psihologie

                                                                              Telefon: 0740- 984.840

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here