CULCEA – Octogenar mânat înainte de credință

493

Intr-o zi cu vreme mânioasa, traversând satul Culcea, am vazut un singur suflet de om. Erau venite berzele, dar ningea. El curata zapada ce incerca sa se depuna, la poarta. La 81 de ani, Aurel Mihalca are povesti de spus. Aproape toate sub semnul Credintei.

„Am fost mare mester miner, am adunat 20 de ani de mina, la Herja. Si de atunci sunt alti 30 de când is in pensie. Multumesc cui mi-a dat sanatate. Dar recunosc, nu mi-am batut joc de viata… Nu am baut, nu am fumat, am ales sa-mi traiesc viata dupa Sfintele
Scripturi. Copiii mi-s dusi, doi in Germania, unul in Somcuta, altul in Bucuresti. Nu pot zice ca-i greu acum sau o fo’ in alte vremuri. Dar când am fost copil, imi amintesc de vremuri grele. Eram opt copii, nu salar, nu pensie in casa. Traiau oamenii dupa /din vacuta, dupa capre, mâncau malai, nu pita! Placinta de duminica era ospat! Cartofii, varza si fasolea erau baza! Dar am mâncat sanatos, inca traim trei din opt. Acum tin doar o gradina, am renuntat la animale, darinainte am avut si animale si culturi de porumb, cartofi, varza. Ce stia lumea? Nu stiau oamenii atâtea, decât sa munceasca. Inainte de industria cea mare si de minerit, ce stiau? Agricultura! Nu ca erau prosti, dar asa era viata, cu sapa, cu coasa,
cu vaca, in cizme de guma. Zic tinerii acum ca suntem prosti. De ce? Ca nu stim umbla cu telefonul si la calculator?” spune octogenarul, dupa care ne provoaca la o discutie religioasa din care reiese credinta nestramutata, dar, la fel ca restul poporului, si un dinte impotriva preotilor care s-au indepartat de modestia crestineasca…

Alexandru RUJA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here