INGENIOS – De la „tăiatul porcului” la „tăiatul struțului”, doar un pas

407

Ceea ce cunosc românii drept „pomana porcului” s-ar putea transforma, în curând, în „pomana struțului”. Asta pentru că această pasăre a devenit tot mai căutată, în special în această perioadă, astfel că în Coruia, oamenii nu se mai cheamă în ajutor la „tăiatul porcului”, ci la „tăiatul struțului”. Un fermier din localitate crește și vinde pentru carne celebrele păsări, care par să se adaptat foarte bine la condițiile noastre climatice.

Ciprian Pop din Coruia, un maramureșean de 48 de ani se ocupă de această mică afacere de aproape 18 ani și spune că îi place forte mult ce face. „Cred că sunt păsările cel mai ușor de întreținut”, spune bărbatul, care are acum în mica lui fermă unde cresc 33 de struți.

Pasiunea lui a început după ce a văzut prin țară, undeva lângă Balotești și în județul Alba, alte ferme de struți. Atunci s-a gândit că poate și el să se ocupe de o astfel de treabă, chiar dacă nu este specialist în domeniu. „M-am documentat de pe internet la început, dar cel mai mult am învățat din experiența mea proprie. Am tot încercat până câd am reușit”, mărturisește el.

Primii struți au ajuns la Coruia în urmă cu mai bine de 17 ani. Au fost, la început, șase, apoi 13, iar acum sunt 33. „A fost un job care mi-a plăcut foarte mult, îmi place foarte mult să mă ocup de animale. Acum aproape 18 ani, când am început, nu se găseau decât la grădina zoologică. Dacă luam câte un leu de la fiecare persoană care a venit să-i vadă, acum nu mai trebuia să muncesc”, sune el acum, râzând.

Informațiile despre creșterea acestor păsări erau puține la început. Nu se cunoștea mare lucru, iar cei care le cunoșteau erau puțini. În timp, însă, maramureșeanul a învățat, mai mult din expriență, cum să aducă păsările la greutatea ideală și chiar să facă o mică fermă, pe care o tot mărește. „În timp am învățat să am grij de ei nu-i chiar simplu, dar se poate, dacă vrei cu adevărat”, spune omul.

Păsările au nevoie de o foarte mare atenție în primele luni de viață, fiind foarte sensibile. „Până la șase luni sunt foarte sensibili. Dacă stă mai mult de o oră la soare îl pierzi. E ca un copil în fașă, trebuie să fii foarte atent cu ei. Dacă înghite o pietricică poți să-l pierzi, dar după ce cresc, dacă le amenajezi spațiul și condițiile, sunt chiar ușor de întreținut”, mai spune omul.

Rezistă de la -40 la +40 de grade

Odată ajunse la maturitate, păsările devin foarte rezistente la condițiile meteo și se adaptează foarte ușor. Nu au nevoie de spațiu încălzit, iar hrana necesară nu este foarte cmplexă. „Aceste păsări rezistă de la -40 la +40 de grade. Acum dorm în zăpadă, nu au niciun fel de problemă. Acum au deja aproape cinci luni, sunt acomodate. Cei mai bătrâni nu mai dorm deloc în culcuș, ci doar sub cerul liber .

Îi hrnesc cu porumb, ovăz, au rețeta lor specială până la trei luni, apoi se schimbă până la șase luni și pe urmă pot ajunge să mănânce ca o găină, un curcan sau un cal. Dar lucerna e materia de bază, cea mai bună pentru ei”, mai spune Ciprian Pop. „Nu au nevoie de încălzire. Fiind mai mulți, degajă ei căldură”, mai explică el.

Păsările pot ajunge până la 130, 140 sau chiar 160 de kilograme, dacă e mascul ajuns la maturitate. Aici, însă, apare o mică problemă de agresivitate, pentru că masculii își vor apăra terenul, fiind, totuși, niște animale sălbatice. „În general, îi sacrific înainte să ajungă acolo”, mai spune el.

Păsările ajung într-un an la greutatea optimă pentru a fi sacrificați, iar carnea lor este extrem de apreciată pentru gust, dar mai ales pentru calitata de a nu avea colesterol.

Pe lângă carnea de struț, un alt produs, „auxiliar”, sunt ouăle de struț. „Ne strângem câte 10, 12 persoane sau mai multe și mâncăm împreună omletă dintr-un ou. Ne ajunge la toți. Are calorii cam cât două cofraje de ouă”, mai spune el.

Cel puțin în această perioadă, carnea de struț este cerută în toată țara. Omul spune că ar fi putut vinde mult mai multă decât a avut la dispoziție.

Pe lângă carne, cârnații de struț sut la mare căutare, mai ales când sunt preparați în amestec cu carnea de porc vietnamez. „Am 62 de porci vitnamezi. E asemănător cu Mangalița, carnea este fără colesterol, dar sunt mai mici și cresc mai greu un pic”, mai spune el.

Cârnații sunt, deocamdată, doar pentru consumul propriu, spune el. „Tot anul nu mai cumpăr cârnați. O să-i servesc și pe colindători”, se mai amuză el.

Deocamdată, cel mai greu este să înmulțești păsările în captivitate, motiv pentru care, dcoamdată, cumpără puii și îi crește până la greutatea optimă de sacrifcare, la un an, când ajung la 80-100 de kilograme. Angela SABăU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here