ÎN TERMENI PRIETENOŞI – Ţipţeraiul din Viseu ieri, azi şi mâine (VIDEO)

526

Cu o lună în urmă, făcusem o vizită fulger în Vişeu, am băntuit prin cartierul german legendar, de unde am plecat dezamăgiţi. Am scris ca atare. Doar că ne-am simţit uşor subiectivi… faptul că nu am avut cu cine vorbi nu şterge secole de istorie care au influenţat, evident, viaţa românilor din zonă. Am revenit deci şi am avut o discuţie cu vicepreşedintele Forumului German de acolo, Fellner Alfred Ludovic. Am găsit un tânăr pasionat, inclusiv de jurnalistică, ce crede în prezentul şi viitorul comunităţii germane din Vişeu! Nu înainte de a evoca trecutul.

# Cine sunt şi de unde vin ţipţerii?

„În linii mari, pentru că istoria noastră poate fi scrisă în zece volume… La începutul secolului 18, anii 1702-1703, împăratul Leopold s-a hotărât să cumpere şi să exploateze sarea din zona Ocna Şugatag, a Coştiuiului şi a Slatinei. Avea nevoie de muncitori, dar căuta şi o cale de transport a materiei prime în centrul imperiului, la Viena. Sarea era de o calitate extraordinară. S-a decis că cea mai potrivită variantă era prin plutărit. Era nevoie de infrastructură… râuri navigabile, lemn pentru plute, etc. La 1770, aproximativ ,au fost aduşi primii muncitori austrieci, din zona Austriei Superioare, colonizaţi în zona Mokra, azi e pe teritoriul Ucrainei. Se numea Deutsch Mokra. Au găsit condiţii mizerabile, colibe goale, cămări goale… mulţi au fost supăraţi. Au construit, totuşi, o comunitate extraordinară. Dar şi-au dat seama că în 20 de ani nu vor mai avea acolo materie primă, exploatând acele păduri. S-au gândit să mute o parte din muncitori pe Valea Vaserului, unde în 1770 s-au cumpărat patru munţi. Au fost aduşi o parte din austriecii din Mokra, dar şi oameni noi, în jur de 80 de familii din zona Austriei Superioare. A existat un contract de muncă, dar nu s-a respectat. Coloniştii au trăit din ce în ce mai greu, cu greve, ameninţând cu plecarea acasă.Toată istoria imperiilor a gândit aşa, să aibă proprii nativi la graniţe, fie că vorbim de Imperiul Roman sau de alţii. Dar noi trăim cu gândul c-am fost aduşi pentru prelucrarea materiei prime, fiind specialişti. Sigur, un teritoriu mărit fără populaţie nu are valoare… După acele nemulţumiri şi presiuni, au fost aduse 20 de familii din Slovacia, tot nemţi, duşi în zona Zips a munţilor Tatra încă din secolul 12. Ei au lucrat în mine, dar nu a mai rentat, ei au sărăcit. Ca să le oprească nemulţumirile austriecilor, au fost aduşi slovacii care… au muncit pentru bani mai puţini! Au venit aici, germanii din Austria s-au colonizat pe partea stângă a râului Vaser, cei din Slovacia pe partea dreaptă, adică unde suntem noi acum. Contopirea s-a făcut destul de încet, undeva la 20-30 de ani. Biserica şi şcoala erau comune, limba s-a păstrat. Limba pe care o vorbim acum e cea germană, dar numele a rămas după ţipţeri. Dialectul nostru este german, noi îl numim „Teich”, o germană veche cu influenţe bavareze. Dar avem, evident, cuvinte româneşti, maghiare, poloneze, ruseşti şi chiar evreieşti. Avem şi nume poloneze”, spune liderul comunităţii.

#Epoca de aur şi decăderea

„Cei mai mulţi ţipţeri au fost până în perioada maghiară, premergătoare celui de-al doilea război mondial. Apogeul a fost când minele şi plutăritul funcţionau foarte bine. Erau germani cam la 12.000, o populaţie imensă. Decăderea… primii germani plecaţi sunt din 1944-1945, ca urmare a retragerii trupelor germane. Nu e clar dacă deportaţi sau plecaţi de bunăvoie. Mulţi o percep ca salvare, alţii ca deportare. Bătrânii au povestit că unele familii s-au ascuns în pădure ca să nu plece. Dar legăturile ţipţerilor cu soldaţii germani au fost întotdeauna foarte armonioase. Avem case în care se făceau baluri. Dar când trebuie să-ţi părăseşti casa şi avuţia.. Apoi, pe vremea comunismului, foarte mulţi au fost răscumpăraţi. Noi spunem c-au plecat, dar ştim foarte bine că statul german plătea bani statului român. Apogeul a fost apoi în 1989-1991. Eu spun aşa, că al treilea val îl trăim acum. Din generaţia mea cred că sunt singurul rămas în Vişeu! Trist! Ultimul recensământ ne-a dat o cifră de 611 declaraţi ţipţeri. E interpretabil. Ţipţerii sunt proporţional numeroşi, faţă de alte comunităţi germane din România. Ne iubim locurile, revenim aici, nu ne interesează atât de mult cantitatea cât calitatea. În primul rând, ţipţerii au venit ca forţă de muncă. Dacă era forţă de muncă, nu trebuiau aduşi. Râul a fost modificat în totalitate de germani. Lemnul din pădure, fabrica. Eu cred că românii au învăţat de la noi meşteşugul lemnului. Pe vremea bunicului meu, erau trei fierari în Vişeu. Toţi germani. Poate mai era unul ce ciocănea o potcoavă. Ce au învăţat românii de la noi, cred, a fost toleranţa. Ştim cum a oscilat România între imperii şi ţări. Am învăţat împreună toleranţa. Românii ţin pentru noi ambele zile de Paşte. Cu excepţii de rigoare, sigur”, spune Fellner Alfred Ludovic.

# Prezentul Ţipţeraiului

„Avem şcoală germană, avem două licee cu predare în germană, avem olimpici. Încercăm să creem o comunitate vie. Sigur, suntem o comunitate îmbătrânită. Dar avem grupuri de dans, cinci festivităţi pe an, întâlniri cu diplomaţi şi reprezentanţi germani, cooperări cu televiziuni… Viaţa şi activitatea germanilor e atât de vastă cum n-a fost. Ajutorarea bătrânilor, tipărim cărţi, ziare, urmează un filmuleţ despre noi. Există o atracţie mai mare a germanilor de a reveni, inclusiv datorită politicii doamnei Merkel. Incredibil câte case s-au făcut sau reconstruit în ultimii ani. Colaborăm cu primăria, în privinţa infrastructurii. Sigur, mai trebuie şlefuite o seamă de iniţiative. Vin germani, pleacă ţipţerii noştri. Nu vor fi mai puţini ţipţeri. Cei care vin află istoria, văd cartierul, îi ducem acasă la bătrânii ţipţeri. Bătrânii noştri au un cult al poveştilor fantastice, le gătesc, le arătăm cimitirul. Apoi, legătura cu Mocăniţa şi Valea Vaserului. Va urma apoi un muzeu al nostru, cu monument. Nu ne lipseşte ce să arătăm. Acum, în Ţipţerai cred că sunt 300 de case cu germani. Suntem mulţi. Imposibil să nu auzi limba aici”.

# Viitorul ţipţerilor?

„Lucrurile se mişcă destul de greu. Proiectele noastre sunt complexe, primim finanţare şi susţinere. Nu foarte repede, nu foarte uşor, dar primim. Sigur, ne-ar plăcea să avem doi, trei repprezentanţi în Parlament… Să avem în primărie un reprezentant, din oficiu. Poate atunci ar exista influenţa germanilor, de care este nevoie. Primim fonduri de la Forum. Cu autoritatea locală colaborăm foarte bine. Există un echilibru. Am avut o încercare de a depune o listă de candidaţi, ne-au lipsit 6 voturi, am greşit făcând politică aşa cum credem noi, nu cum se face… Am fost întrebaţi la ce ne trebuie Forum, dacă tot pleacă germanii. Uite, au trecut 28 de ani şi suntem aici, ba chiar avem un preşedinte de ţară din interiorul Forumului German, nu? Eu, personal, nu am avut contact cu preşedintele Iohannis, dar avem contacte foarte bune cu deputatul nostru, dl. Ganz, preşedintele Forumului Naţional. Legături există. Preşedintele nostru chiar stă la Sibiu. Dar avem legături cu diplomaţii, cu consulul, cu ambasadorul Germaniei care e un mare iubitor al zonei, cu care ne întâlnim des. Noi ne dorim o vizită a preşedintelui Iohannis, dar vedem cu toţii care sunt preocupările politice şi problemele…”, încheie vicepreşedintele Forumului German din Vişeu de Sus.Aparent, ţipţerii din Maramureş au prezent. Şi viitor. Plus un trecut de care ne leagă inclusiv mare parte din îndemânările noastre.

Alexandru RUJA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here