ÎN MARAMUREȘ – Avem drumuri ce duc nicăieri!…

242

Sigur că n-o fi inventat Maramureșul asta, dar o avem și noi, la fel ca alții.
Mai mare dragul să faci o trecere în revistă și să (re)descoperi drumurile din Maramureș care nu duc nicăieri!

Sigur, e un mod subiectiv de a privi lucrurile, dacă pe un drum care n-o fi ducând nicăieri se află 4-5 case, el deservește măcar acele case, chiar dacă drumul nu se întâlnește cu un altul, așa cum ar fi firesc…

# La nord, ca la nord
Două dintre cele mai noi drumuri din Maramureș, făcute de autorități locale, sunt într-o asemenea situație. Culmea, ambii edili sunt plini de bună credință și le-au făcut chiar cu scop serios, de a deschide o zonă. În Vișeu de Mijloc, pe dreapta mergând spre oraș, se deschide un cartier care a avut nevoie de drum. E nou și e oglindă, ba datorită văii și apei, drumul are cel mai lung pod din România, în sensul că s-a casetat râul pe sute de metri și acum se circulă pe el în lung! Drumul se termină la o capelă greco-catolică, de unde e… pășune.

Dacă vecinii din Săliștea de Sus ar face efortul de a veni și ei cu drum, ar fi nevoie doar de câțiva kilometri pentru o altă legătură între Văile Vișeului și a Izei! Culmea, pe ruta CFR Salva-Vișeu, de pe Valea Drăguiesii din Vișeul de Jos, se petrece același lucru: comuna Vișeu s-a dus cu drum pentru un cătun și pentru locuitorii care veneau pe calea ferată, cu riscuri evidente, dar Săliștea n-a mai pornit niciodată… Rămânem în zonă, la Ieud, pentru unul din primele drumuri forestiere făcute ca la carte, o lecție de civilizație: drum forestier cu asfalt parțial și apoi macadam, podețe, etc. Care duce din păcate numai până la pădurea comunei, deși cu puțin efort, el ar putea trece până la Groșii Țibleșului, în Țara Lăpușului!

# Atracții turistice
Un alt drum similar celui din Vișeu de Sus, cu edil abil, este cel făcut de comuna Ocna Șugatag din Sat Șugatag spre pășunea Tătaru. Asfalt perfect, superb, dar odată ajuns în vârf, drumul se termină. Primarul Ivaszuk spune că, totuși, cu forțe proprii, au început să schițeze un drum, de piatră deocamdată, dinspre zona Runcu-Tătaru, tocmai pentru ca acel drum din Sat Șugatag să devină practic. Și dacă pe drumul dintre Petrova și Strâmtura am circulat, pe vecinul său dintre Petrova și Bârsana nu. Cei din urmă au drum serios, făcut odinioară cu finanțări SAPARD, care se termină nicăieri, pentru un automobil obișnuit. Se spune că temerarii trec spre Bârsana, dar… parcă n-ai risca. Iată o altă legătură între văile Maramureșului Istoric!

La mai puțin de 20 de kilometri de acest drum se află un altul fără capăt, fără finalizare, poate cel mai logic: satul Valea Stejarului din Vadu Izei are drum perfect, de asfalt. Dacă s-ar forța trecerea, prin pădure, drumul ar ieși… la băile de sare din Coștiui!!! Rămânând în zona de nord, ar mai trebui amintite câteva asemenea drumuri. Este județeanul părăsit dintre Săpânța și Baia Mare și este drumul din dealul Moiseiului, de la Săcel spre Izvorul Albastru al Izei. Destul de greu circulabil, uneori, plin de culoare și cu atracții turistice, dar care nu duce nicăieri. Dar există și drumuri care au căpătat o logică și o finalitate, confirmând parcă regula. Cel mai simplu exemplu este fix vecinul celui mai sus amintit, bucla făcută de primăria Moisei de la mănăstire spre vârf, spre Dealul Moiseiului, care scoate din aglomerație pe cei care au avut curajul să intre la marele hram din august de la mănăstire. Simplu și logic.

# Mai la sud, mai la vale
Cu zonă montană mai modestă, partea de sud a județului nu are atât de multe drumuri fără capăt. Dar are! Abia acum se lucrează la firul de legătură între satul Ocoliș și centrul de comună Groși, cele două aveau legătură numai prin… Baia Mare! Se lucrează, în sfârșit, la județeanul dintre Ulmeni și Mireșu Mare, cu ieșire la europeanul din Șomcuta Mare, un drum care va deschide accesul la E 58 pentru întreaga Țară a Codrului și pentru culoarul Someșului.

# Drumuri minerești sau forestiere
Exact pe dos se petrece la Sălnița, în defileul Lăpușului, unde s-a făcut, destul de ilogic, un pod peste râu, care să lege cătunul Dealul Corbului de comuna Vima Mică, prin Sălnița. Podul există de 10 ani, drumul nici acum! E schițat, e de pământ, e etern calamitat din cauza pantei, e circulabil numai cu 4×4 sau din inconștiență.

Un alt straniu drum făcut „cu circuit închis” este firul de drum forestier care pleacă din Blidari- Firiza și iese la microhidrocentrala de deasupra satului Ulmoasa. Zona e superbă pentru turism, silvicii sunt de înțeles c-au pus barieră pentru amatorii de lemn dar… oamenii de bunăcredință ar putea trece? CU ATV, 4×4, biciclete, etc? De altfel întreaga zonă Băița-Nistru abundă de drumuri minerești sau forestiere nefolosite și părăsite, care se distrug din cauza uitării. Cu puțină imaginație, gândiți-vă că de la Băița, pe drumuri forestiere, s-ar putea ajunge la pârtia de schi Luna Șes din Negrești Oaș!!

# Drumuri fără capăt
În fine, iată și reversul medaliei. Un drum care a fost închis dintotdeauna, dar odată cu deschiderea lui, generează mici probleme. Neașteptate. Satul Arieșu de Pădure din comuna Satulung se învecinează cu Coltăul, peste niște dealuri sălbatice, ce aduc a preeria americană. Numai cowboys nu sunt. Mistreți, vaci și țigani, da. S-a deschis recent, deocamdată pietruit bine, ca pregătit pentru asfaltare, drumul dintre Coltău și Arieș.

Prin urmare… Maramureșul are drumuri fără capăt. Și drumuri care, până la urmă, și-au găsit logica și firescul, cum e cel dintre Botiza și Groșii Țibleșului. Și drumuri care au făcut mai mult rău decât bine… Dar le avem, ne mândrim cu ele!!

Alexandru RUJA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here