FERSIG – Nonagenarul care a dezertat din armata celui de-al treilea Reich! (VIDEO)

680
Nicolae Onea are acum 96 de ani si are o poveste impresionanta, din tinerete, care i-a marcat toata viata. Altfel, a lucrat peste 30 de ani in padure, la lemne, pe urmele tatalui care a lucrat si el in bransa. „Comunistii o catat de padure, porcii astia tat o distrug. Am avut in canton, pa vremea mea, iepuri, fazani, cerbi lopatari, ciute si
cerbi. Aici, la Fersig. Nimic nu mai este!”, spune omul, cu obida, dupa care se indreapta spre momentul zero, punctul culminant al vietii lui.
https://www.youtube.com/watch?v=N_UEXyIS0Ro
„Io am dezertat de pa front, in Cehoslovacia. Dus de unguri. Am venit acasa pa jos. Ai de mine, câte am patimit! Cum am fugit, m-am intâlnit cu o coloana de rusi, amestecata cu civili. Unu’ cu care eram, o fugit in padure, io nu. Am zis „Buna ziua”. Sefu’ coloanei
vine cu calu’ inainte si-mi zice: „Tu-ti muma-n c…r, vino incoace”. Ma ia de dupa cap, imi pune pistolul la cap si zice in româneste perfecta: „De nu spui tot, amu’ te-mpusc!/ Io-ti spui, numa’-ntreaba. Da’ de unde stii tu româneste?/ Baaa, noi suntem Armata Rosie a lu’ Stalin! Io-s din Basarabia. Unde-s nemtii?” I-am zis, dara ca. Ca nu v-am zis cum am plecat. Era noaptea de Craciun a lui 1944, nemtii si ungurii o facut masa mare, la noi nu ne-o dat nimnica. Am zis… dezertez. Si m-am dus. Am ajuns intr-un sat, m-o primit un croitor si mi-o dat de mâncare. Eram lihnit. O venit o curva de neamt si m-o fugarit cu picioare-n cur. Mno apoi chiar ca m-am luat si m-am dus. Nu stii ce ne-am bucurat când am vazut Armata
Rosie, curvele de nemti o vrut sa ne duca mai departe si sa ne impuste. (n.r.- se petrecea in contextul in care România intorsese armele deja si maghiarii si germanii ii tratau pe soldatii români ardeleni aproape ca pe prizonieri de razboi).
Noi am fo’ 12 copii la parinti, mi-o fo’ de intors acasa. Mi-o zis unu’ sa ramân in Cehia, era un sat de tigani domni. Da’ o venit rusii si le-o trebuit domnisoare. I-am dus pa rusi la tigani, la fete, da’ dus am fo’ si io de acolo! Ca de amu’, dupa ce-o trecut si Armata lu’ Stalin, o fo’ drumu’ liber cata casa! Eram trii, am pornit pa jos cata România. O fo’ un loc cu punte, numa’ p’acolo se putea trece, da’ bunul Dumnezo o fost cu noi, dormea santinela rusa de se scutura puntea. Am gasit un tren si ne-am suit in el. Ne-o prins un ofiter rus. Era surd, ne-am inteles c-am scris cu creta pa parete, fiecare in limba lui. Era un jid cu noi ce avea ceasuri, asa am
scapat, ca rusi erau bolunzi dupa ceasuri. Am ajuns in Szolnok in Ungaria, atâta ne-o fo’ cu trenu’. Si iar noroc, o venit o garnitura cu raniti ce mergea in tara. Românu’ tot român, am sarit tati din mers in vagonu’ cu bagaje, ca nu ne-o vrut lua. In Teius am fo’ deja
ca acasa. Apoi in Dej, apoi cu camioane si cu picioru’ cata casa. In Somcuta deja eram domn, eram cu gândul la o horinca…”, incheie omul povestea impresionanta. A ramas cu idei preconcepute, insă.
„Psntru mine, comunidtii o fost buni. Am avut servici. Pa vremea taranistilor, o luat preceptorii cioarecii de la oameni, pantru taxe. Antonescu o puscat tarani. Cu comunistii n-o fo’ bai. Da’ amu’ iar nu-i cum trebe’…”, spune nonagenarul, secondat, ba si cenzurat intr-una de sotie, nemultumita ca da interviu…
Alexandru RUJA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here