EDITORIAL – Vara concediilor celor fără de concedii

44

Deșertul unei vieți liniare, în care nu se mai întâmplă nimic deosebit înafară de ziua când vine pensia, e depresiv. Naște depresii printre cei vârstnici sau mai puțin vârstnici ce-și drămuiesc leii ca să le ajungă pentru pâine, taxe (de țigări nu poate fi vorba) până la noua venire a… poștașului cu pensia!

Asta-i viața pe care statul român o asigură celor cinci milioane de români pensionari. Să mai adăugăm șomerii sau cei rămași pe drumuri care muncesc cu ziua. Milioane de români care așteaptă măririle de pensii ca să prindă un concediu alcătuit dintr-un sfârșit de săptănână prelungit la Tășnad, la bazinele cu apă termală de la Satu Mare sau la Debrețin ori Nyregyhaza, unde poți merge și la Grădina zoologică. Milioanele de oameni despre care scriu au muncit între 40 și 45 de ani și au pensii de 1100 – 1400 de lei/lună! Pensiile astea sunt nerușinate, de fapt sunt o jignire adusă muncii de o viață a românilor.

Ce mănâncă pensionarii, cum își adună până și restul de un ban sau doi bani. Cum pun ban pe ban ca, tăcând și răbdând, să treacă din lună în lună, încă un an. Dacă tot am scris de pensiile nerușinate de 200 și ceva de euro pe lună, e de scris apăsat și despre nerușinatele pensii de 3.000, 5.000, 7000 de euro ale pensionarilor români de lux. Și îmbuibații își iau pensiile și tac din gură. Sunt două Românii ale celor de vârsta a treia. Amândouă tăcute. Una cu concedii de trei zile la Tășnad (în cel mai bun caz) și cealaltă cu luni de zile de concediu în țări cu nume exotice. Nu e nicio diferență între munca unora și a altora. Prăpastia e atât de mare și de nerușinată, urmând a fi nivelată biologic.

În restul României (după ce excludem bătrânii pensionari și șomerii) rămân copiii și românii activi, din care peste patru milioane muncesc în afara țării. În această parte a populației, concediul e un vis și apoi o realitate. România concediilor e o utopie într-o parte și o certitudine în cealaltă. S-ar crede că scriu despre un mărunțiș, despre ceva artizanal, care nu definește o națiune. Că ideile mărețe, prosperitatea, patriotismul, europenismul sunt baza societății românești. Și, totuși, cred că tocmai raportul dat de concedii naște milioanele de depresivi ai patriei care n-au cum să se gândească la europenism, prosperitate, ori alte beneficii pe care le ai într-un stat civilizat.

Concediile și (mai ales) lipsa lor au transformat țara asta într-o mare minciună promovată de către politrucii de la toate nivelurile. Dacă întrebi de ei în luna iulie „pe unde se află”, oamenii sunt în concedii și nu pot fi deranjați. I-am întrebat pe câțiva pensionari unde vor merge în concediu. Răspunsurile au fost: în parcul orașului, pe malul Săsarului, mai sus de Baia-Sprie, la un lac sau la fript slănină. An de an se întâmplă același lucru, că bătrânii uită să se mai întrebe măcar „Până când?”.

Marian ILEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here