EDITORIAL – “Tablete în alb și negru”, de Ion Toma Ionescu

199

Scriitor piteștean cu un umor tăios, uneori vecin cu sarcasmul, Ion Toma Ionescu “creionează” în “Tablete în alb și negru” (carte apărută în anul 2017 la Editura Grinta) o lume culturală a locului de baștină, în care conviețuiesc veleitari și personalități, așa cum Filarmonica e vecină cu bodega lăutarilor ori Palatul Culturii cu casele dărăpănate.

E o lume pe care Ion Toma Ionescu o mătrășește, până o aduce din condei într-o cheie cu final, totuși, sarcastic. Umorul devenit sarcasm se manifestă inclusiv pe pielea autorului. Paradoxul e la el acasă în acest soi de scriitură. Autorul e neiertător ca un teatrolog veritabil ce analizează butaforia unui spectacol când jalnic, când vecin cu extazul desfășurat pe scena lumii culturale (inclusiv pe cea a Teatrului din Pitești, unde performanța trebuie să își facă locul)!

“Sala oglinzilor” este o tabletă scrisă cu un umor de periferie (unde lipsește doar trasul cu ochiul, șmecherește, înspre cititor)! De la Sala Uniunii Scriitorilor, unde cunoscuții scriitori lansează cărți și la aceeași sală unde (în partea a doua) își fac apariția tinerii, nonconformiștii, umorul și sarcasmul e la el acasă. I.T.Ionescu încheie halucinant impresiile lăsate de lansările din “Sala oglinzilor”… “Mă bucur că țara nu va pieri! / Oare Paznicul Ploii va mai veni?…”.Într-o tabletă din ciclul “București – Pitești” – “Înluminări. La vernisajul lui Ion Pantilie”, I.T.Ionescu scapă “ca prin urechile acului” de un accident pe autostradă “grație Divinității sau șoferului microbuzului” și ajunge la vernisajul expoziției lui Ion Pantilie cu opera artistică a căruia e familiarizat de vreo 45 de ani (în Pitești!). “La vernisaj lume multă, lume bună! Ca peste tot, prieteni și dușmani! Oare de ce artiștii, în general oamenii, nu pot fi doar prieteni?”, își încheie “tableta în alb și negru”, Ion Toma Ionescu.

Zecile de “tablete…” se înșiră unele după altele ca umbrele unor fantomatice arătări îmbrăcate în cearșafuri albe pe care întunericul le “acoperă” atotstăpânitor.
Lumea lui Ion Toma Ionescu e a unui Pitești cultural trecut prin filtrul scriiturii marilor umoriști plini de sarcasm ai literaturii ruse (de la Ilf și Petrov până la Daniil Harms, la care se adaugă fina observație a unui mitteleuropean ca Hasek, cel din “soldatul Svejk” (păstrând, evident, proporțiile). Nu e o carte “ușurică”, e ceva care după ce râzi în hohote, te poate întrista, făcându-te să cazi pe gânduri și să concluzionezi aproape “țărănește”: “Doamne, oare ce-i și cu lumea asta și încotro se îndreaptă?”.

Tonifiantă și întristătoare carte îl definește pe autor, un scriitor care, la 70 de ani, încearcă să recupereze ani buni de viață-i ce ar fi trebuit să fie literară, dar n-a fost. Ion Toma Ionescu are ochi aspru de grafician! “Tabletele” lui au tușe rapide, care sparg întunericul doar pentru câteva secunde… În rest, așternându-se tăcerea și negrul ce stăpânește peisajul unui oraș ca Piteștiul, de-altfel plin de farmec!

Marian ILEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here