EDITORIAL – Secvenţe de viaţă din Maramureşul Istoric

521

Un traseu de câţiva zeci de kilometri (nu mulţi) şi câteva secvenţe de viaţă comunitară (la care vom reveni în “Glasul Maramureşului”) scot în evidenţă pitorescul vieţilor unor oameni care trăiesc investiţional (chiar cultural) sub imperiul tradiţiei locului!

Asta încercăm în câteva râteva rânduri să scoatem în evidenţă parcurgând acest spaţiu de Maramureş Istoric preţ de o zi (răcăroasă din luna mai a.c.!).1. La Vişeu de Sus, în Ţipţerai, am stat de vorbă cu responsabila Forumului German, doamna Zavacki, care ne-a povestit , la rându-i, poveşti ale bunicii, cu foametea şi războiul al doilea mondial, pe care de câte ori le asculta la gura sobei se ridica brusc, părăsind încăperea. “Nu puteam să ascult până la capăt deoarece izbucneam în plâns şi o oră din vremea aceea plângeam cu sughiţuri”, ne spune femeia.
La Forum sunt probleme cu cotizaţiile: “Vin puţini, nici cât degetele de la două mâini, să-şi plătească datoria, care e mică, vreo cinci lei, dar când ajung ajutoare din Germania se adună toată lumea”, zice responsabila cu cotizaţiile. Îşi reaminteşte de bunica-i care o vreme s-a dus la Bucureşti unde, până la pensie, a muncit ca vatmaniţă de tramvai.
Secvenţe de viaţă se succed în povestea acestei doamne, “peste drum de Forum a fost casa mică şi vopsită în negru, astăzi casa se numeşte casa judecătoarei”! De fapt, aflăm ceva mai târziu, e casa doamnei procuror-şef de la Vişeu care a fost judecătoare în Dragomireşti. În speţă, în clădirea care adăposteşte Forumul doamna Zavacki are un magazin second-hand!
Şi, uite-aşa, din poveste în poveste, urcăm şi la cimitirul de la Poduri, cimitir al ţipţerilor, unde au fost aduse şi osemintele soldaţilor germani de la cimitirul Miraj. Aici s-a ridicat un monument cu numele celor decedaţi în cel de-al doilea război mondial! În cimitir, morminte vechi cu statui de secol nouăsprezece ori început de secol douăzeci.

2. Plecăm spre Săcel, unde primarul e la muncă. Se construieşte un pod, din fonduri locale, utilitatea acestuia constând în scoaterea din izolare a câtorva case, lucru bun. “Şi mai facem încă un pod, tot din fonduri ale Consiliului Local, şi tot pentru a lega câteva case de restul comunei”.
3. La Dragomireşti, primarul Ioan Ţiplea, om cu biografie fabuloasă, cu stagiu în SUA, cu afaceri în Cluj-Napoca şi cu reîntoarcerea acasă (la obârşii) pentru a conduce această veche comunitate.De curând s-a deschis aici un impresionant Centru de cercetări teologico-filologice, sub egida Academiei Române! Vom reveni la subiect. De menţionat că Judecătoria Dragomireşti funcţiona cu motoarele turate chiar dacă (cu puţin timp în urmă) unii sceptici se gândeau că nu va fi aşa.

4. La Bogdan-Vodă, primarul şi viceprimarul (două doamne entuziaste!) sunt în plină elaborare de proiecte: de la canalizare şi până la refacerea şcolilor de aici. Bogdan-Vodă e o comună cu uriaş potenţial turistic deşi, deocamdată, aici există doar două pensiuni de profil.
5. În sfârşit, la Săliştea de Sus aflăm de la primar că vechea şcoală de lemn, două săli de clasă, a fost prinsă de Ministerul Culturii în nomenclatorul monumentelor istorice (lucru foarte bun) urmând a fi renovată şi a deveni, în cel mai scurt timp, funcţională!

Marian ILEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here