EDITORIAL – Politica din Maramureș, ca o Penelopă care țese un fir care nu se mai termină

412

Foarte multe promisiuni se lansează și s-au lansat în politica din Maramureș fără ca să existe o finalitate a lor. Am avut impresia că există un tupeu fără margini al omului politic. De la impresie la certitudine, calea a fost foarte scurtă. Acest lucru, trebuie să recunosc că mi-a creat un disconfort personal. Ca să exiști în politică trebuie să accepți minciuna. Și să o practici!

Am folosit în titlul editorialului de astăzi un personaj celebru, Penelopa, cea care a tors un fir din lână în speranța că atunci când îl va termina va ajunge la împlinirea-i pe toate planurile. Partea proastă e și la Penelopa că nu a reușit să-și termine firul de tors, fir la care s-a înhămat de bună voie. Politica maramureșeană seamănă cu o Penelopă și cu firul ei de tors care nu se mai termină niciodată. Am încercat să nu mint în acest domeniu, creând disconfort colegilor de partid, care m-au considerat impulsiv și chiar de neintegrat în lumea lor. Vreme de opt ani, între 2002 și 2010, am mințit foarte puțin și am încercat să fac câte ceva pentru oamenii simpli, pentru comunitățile în care aceștia trăiau. Am avut mici satisfacții, s-au pornit în județ câteva investiții foarte necesare. Am făcut zeci de mii de kilometri, învățând să cunosc atât geografia județului cât și multitudinea de probleme legate de restanțe incredibile în domeniul investițional de la infrastructură, școli, sănătate și protecție socială, iar restanțele acestea s-au constituit în mii de drame individuale. Ca om politic, asumarea lor mi-a produs disconfort interior. De multe ori am trăit senzația unei lupte politice cu „morile de vânt“ ale Bucureștiului! Ce propuneam noi în Maramureș nu avea efectul pe care îl scontam pe coridoarele politicii naționale.

Am să vă dau un exemplu elocvent despre cum trăiau în politică lideri serioși din comunitățile rurale și orășelele Maramureșului. Și în PD și în celelalte partide, liderii aceștia erau curtați doar în perioada electorală, de la județ (eram secretar general al PD și apoi prim-vicepreședinte al PDL), atunci când căutau voturile pe care doar liderii locali puteau să le aducă. Acestora li se promiteau vrute și nevrute, ei transmițând înspre electorat că vor face, că vor drege tot ce nu s-a făcut până atunci. După câștigarea alegerilor, acești oameni solicitau PD-ului județean să fie sprijiniți în proiectele pe care le aveau. Cum foarte puțin din ceea ce promiseseră reușeau să pună în practică, mulți au fost atinși de lehamite, unii părăsind definitiv politica. Acest mod de a face politică cred că se păstrează și astăzi. Asta este partea cenușie și neagră a politicii locale. Foarte greu am reușit să accept această situație, fiind considerat de multe ori rebelul de serviciu al partidului. Veneam din mediul privat, unde începuse să conteze „cuvântul dat“, mediu care, chiar dacă depindea de factorul politic, se așezase pe o grilă a seriozității, politica despărțindu-se astfel de lumea oamenilor de afaceri.

În aceste condiții am făcut politică în Maramureș vreme de nouă ani. Cunosc toate mecanismele acestei activități și calitatea oamenilor care o practică. Nu înseamnă însă că n-am trăit și satisfacții, ele venind dinspre comunitățile acestui județ. Oamenii simpli au învățat că nu revendică și că știu să se bucure dacă faci câte ceva pentru ei. Consider că se puteau face mult mai multe în așa fel încât Maramureșul să nu rămână la coada investițiilor pornite dinspre strategia politică națională. E suficient să comparăm infrastructura rutieră din județ cu aceeași infrastructură din alte județe. Ne-au lipsit liderii serioși din Maramureș la București. Am exprimat aceste nemulțumiri de câte ori am avut ocazia în conducerea partidului (care se afla la putere), la județ și, când am avut ocazia, la nivel național. S-a produs o fractură comunicațională în politica județeană deoarece am apărat și susținut liderii politici din comunele și orășelele Maramureșului. Ajunsesem să pot mentaliza o hartă cu toate localitățile județului și cu problemele cu care se confruntau acestea și, fiind consilier județean (președintele comisiei de turism, mediu și sport), am încercat, alteori am reușit să sprijin multe proiecte, care s-au și înfăptuit. Satisfacțiile mici cuplate cu mulțumirea oamenilor din teritoriu m-au determinat să rămân în viața politică și să încerc măcar o minimă seriozitate a omului politic în raport cu oamenii simpli și în afara perioadei electorale.

Implicarea mea majoră a avut loc în anul 2008, când mi-am depus candidatura la Primăria Baia Mare! Așa că am ajuns în situația unui lider politic ce ar fi trebuit să promită mult înspre electoratul băimărean pentru a fi votat. În astfel de situații, politicianul spune „Nu contează cum și cât minți pentru a fi ales“, aceasta fiind o formă, după părerea mea, de comportament sinonimă cu fuga de răspundere. Mi-am asumat o astfel de campanie electorală analizând dur tot ce nu s-a făcut în orașul meu. Contracandidatul era primar în funcție (Cristian Anghel) și adversar redutabil în acea competiție politică. Am lansat mesaje militante încercând să spun băimărenilor că trăiesc într-un oraș parcă înghețat, în care se dezvoltă foarte puține domenii, în timp ce orașele mari ne-o luaseră mult înainte. Din această situație se născuse și apelul meu către cetățeni: „Hai să facem Baia Mare!“. Acest tip de mesaj a supărat pe unii și pot spune că a speriat până și pe contracandidatul meu.

Au fost atacuri la baionetă și chiar sub centură, dar mă obișnuisem că în politică, în campanii electorale, întâi analizezi atacurile și apoi dai replici. Învățasem să nu mai fiu impulsiv, campania la Primăria Baia Mare a mers bine, toate semnalele arătând că în turul doi voi disputa competiția electorală cu primarul aflat în funcție. Rezultatele alegerii au arătat că mi-au lipsit 190 de voturi pentru a juca finala. Am analizat această situație și astăzi și atunci. Afirm că a fost un furt electoral bine gândit la numărarea voturilor și, cu toate acestea, mi-au lipsit doar 190 de voturi pentru o finală electorală, să pot convinge băimărenii să-mi acorde votul majoritar.

Campania electorală a fost coerentă, numărarea voturilor a fost însă o mare farsă.
De obicei nu accept astfel de metode dar nici victimizarea nu era o soluție. Am extras ce era bun din campanie, mă apropiasem și chiar mă identificasem cu comunitatea băimăreană. Mulți specialiști în domeniul electoral mi-au explicat că șansele de a deveni primarul Băii Mari sunt mai mari în eventualitatea unui mandat nereușit al contracandidatului meu. Timpul a dovedit că evoluția ultimului mandat de primar al lui Cristian Anghel a fost un eșec, nereușind să și-l ducă până la capăt. Eu însă mă săturasem să torc firul politicii din Maramureș și plecasem din viața politică.

Corin CHERECHEȘ

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here