EDITORIAL – Piața agroalimentară din Sighet

554

Îmi place să mă plimb prin piețe dacă mai sunt și producători independenți (cum li se zice azi țăranilor), spectacolul e senzațional. În piețele pline cu intermediari ori speculanți de toate soiurile, atmosfera e jalnică!

În Sighet, pe vremea copilăriei mele, la intrarea în piață, era un soi de POIANĂ A LUI IOCAN! Oamenii se adunau buluc și stăteau la tactale despre ceea ce, mai decidea U.R.S.S.-ul ori Ceaușescu, despre ceea ce se întâmpla la vreun campionat de fotbal, despre cum luptau pe terenul de tenis Ilie Năstase ori Ion Țiriac împotriva câte unui american precum Stan Smith în cupa Davis, despre cum arătase Nadia Comăneci în America ori la Londra ori la Paris, că-n gimnastică România e de neînvins.

La intrarea în piața din Sighet, se punea suflet în dialoguri pătimașe. Acolo s-a dezbatut amănunțit și patriotic primăvara de la Praga, când trupele tratatului de la Varșovia (fără România!) intraseră în Cehoslovacia. Din piața sigheteană și până-n Uniunea Sovietică erau cam patru kilometri, și pericolul unei invazii rusești bătea în ceafa celor din Sighetu Marmației. Din acele vremuri și până azi, piața arată la fel. Oamenii s-au schimbat. La intrarea dinspre Colegiul Dragoș Vodă ori casa Alexandru Ivasiuc, te întâmpină tarabele cu produsele aduse din Ucraina. În Piață se folosește termenul de produse rusești! “Sunt aduse de la ruși”, îmi spune o femeie între două vârste. La o altă tarabă, o bătrânică înfofolită pare că și-a pus pe ea toate hainele din casă în devălmășie, că afară-i ger și suflă vântul dinspre Tisa. O adevărată bunicuță universală care vinde: un borcan în care stau cuminți câteva zeci de păstăi, vreo cinci borcănașe cu ardei iuți, în două lighenașe de plastic, unul roșu și altul albastru, stau prune și mere uscate. Bunicuța e din Iapa și zice: “Ați venit cam târziu. Mai am ceea ce se vede și gata, pot să merg acasă”.

Prețurile la prune ori mere uscate sunt foarte scăzute. Bunicuța vine parcă din vremuri de foamete, vremuri rele. (nici astea de azi nu-s tare bune), când cu câteva mere uscate, ori prune la fel de uscate, și cu o bucată rece de mămăligă masa de seară se rezolva de la sine. Azi fructele astea uscate se vând prost.

Continui să mă plimb printre tarabe pe așa-zisa străduță principală a pieței. Târgovețe pitorești vând haine “rusești”, produse electrice la fel de “rusești”, bomboane pentru bradul de Crăciun și celebra ciocolată ucraineană “Roshen”. Până și țigări aduse din Solotvino ori Biserica Albă poți cumpăra de sub mână. În piața din Sighet, lume cât încape, mulți privitori, puțini cumpărători.

O bătrână cu două peturi din plastic (de doi litri fiecare) pe care le plimbă pășind rar și împiedicat printre potențialii cumpărători, șoptește conspirativ: “Am țuică! Țuică am!”. Lumea o lasă să-și facă plimbările de parcă ar fi un mecanism defect pornit într-o plimbare haotică prin piața agroalimentară a Sighetului. N-o oprește nimeni, nu cumpără nimeni. Am abandonat-o, am revenit după o oră la ea: aceași plimbare cu peturile subțiori și aceleași vorbe: “Am țuică! Țuică am!”.

Continui să mă plimb prin piață. Mă opresc la o tarabă. Printre legume înghețate stă un carton scris cu litere de o schioapă: “Vând purcei!”. “Unde-s purceii”?, întreb. “Acasă, că nu i-oi ține în frig. Am șapte purcei mici, cu 300 de lei bucata. Și am și mai mari”, zice târgoveața ce e de loc din Câmpulung la Tisa.

Plec înspre fosta poiană a lui Iocan din Sighet, nimeni nu mai stă la tactale la intrarea în piață. O iau înspre micile cârciumi din latura dinspre dreapta a pieței, unde se mânâncă ciorbă de burtă. Văd brazii care-și așteaptă cumpărătorii. Și c-am atât. Piața agroalimentară a Sighetului e o piață de demult plină cu oameni de azi, îmi spun intrând în cafeneaua de lux din centrul Sighetului. Aia de lângă vechea și istorica farmacie.

Marian Ilea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here