EDITORIAL – Pe vreme de ger, povestind despre două personalități ale Maramureșului

247

Ger de îngheață hainele de parcă s-au transformat în fâșii de tablă. Cu zăpada (puțină) căzută în urmă cu două zile în Călinești, umblăm în căutarea unui bufet. Îl găsim, peste drum de Primărie, o clădire rămasă din anii ’50 ai secolului trecut, cu ziduri groase și cu oareșce căldură gata să aducă hainele la starea lor inițială.

Bufetul e de pe vremea cooperației. E mare lucru că a rămas “în picioare” și funcțional. A fost o vreme când cooperația stăpânea centrele de comună, cu bufetul și magazinul sătesc! În Călinești, bufetul a rămas și lumea mai mult intră să stea la „una mică” ori „două mici” și la povești.

Afară-i ger, în bufetul din Călinești e ca pe vremuri. Cu povești ca de pe vremuri. Oamenii prind a mă întreba: „Știți că la noi, în Călinești, avem personalități, oameni de vază, cu care ne mândrim? Hai să vedem dacă cunoașteți pe vreunul!”.

E plăcut să stal la taclale când nu te atinge frigul de afară. Cer câteva elemente ajutătoare. Le primesc. Răspund întrebării. Călineștenii se mândresc cu profesorul de geografie, filosoful și ambasadorul României în Maroc (când președinte era Emil Constantinescu) Ioan Bălin. Jean Bălin, cum îl știa lumea Maramureșului. Îi ascult vorbind despre Jean Bălin, cum a predat la universitate, fiind coleg cu Emil Constantinescu, cum la o întâlnire cu fețe bisericești, înalte, a fost rugat să vorbească despre creștinitate și a vorbit patruzeci de minute neîntrerupt, emoționând pe cei prezenți. Cel mai mare în grad din biserică (dintre cei prezenți) i-a spus, emoționat: „Dumneata vii dintr-o altă lume!”. „Da, eu vin dintr-o altă lume”, a aprobat Jean Bălin.

Și mai povestim. Aflu despre cel mai mare om al Călineștiului, care și-a dorit să devină filosof și a ajuns unul dintre marii specialiști ai tehnicii mondiale. „E Ștefan Marinca, așa-l cheamă”, îmi spune un călineștean înțelept, leat cu Jean Bălin și Ștefan Marinca.

„A lucrat în Statele Unite, ca profesor și cercetător. S-a întors după ce ajunsese la anii de pensie. Și-n Cluj, unde s-a stabilit, l-au angajat cei de la Siemens, au construit un laborator de cercetare pentru el și încă șapte cercetători pe care și i-a ales”, mai spune cel de-un leat cu filosoful și cu profesorul într-ale tehnicii.

„Știți, domnule Ilea, cei doi s-au cunoscut bine. O dată Marinca a făcut o invenție, a lipit de construcția aia tehnică un mic bazin de vreo 500 de grame. A pus în el țuică și un buton de pornire. Apăsai și țâșnea țuica. L-a chemat pe Jean Bălin și i-a arătat. I-a spus să apese pe buton și a curs țuică, pasămite din invenție! Este că l-a păcălit pe filosof”, încheie călineșteanul, mândru.

„Câțiva călineșteni am adunat bani și am vorbit cu un sculptor care i-a făcut o statuie lui Bălin. E în fața Liceului pedagogic din Sighet și toți ne mândrim cu personalitatea care a fost. Am ales Sighetu că a predat acolo o perioadă de timp, nu prea lungă”, încheiem discuția cu aceste cuvinte.

Am ieșit în drumul țării, peste acesta e Primăria Călineștiului. În bufet a rămas căldura și poveștile, despre oameni, despre o lume care a fost. Da’-i ger, hainele sunt pe cale să redevină de tablă. Urcăm în mașină și plecăm, oarecum triști că am lăsat multe alte povești să fie spuse doar între călineșteni, în bufetul lor de pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej.

 

Marian ILEA

1 COMENTARIU

  1. Buna ziua domnule Marian Ilea si multumesc de pomenire.

    La ce-ati scris, din folclor, dupa cum ati si marturisit, am de adaugat cate ceva.

    1. Jean Balin s-a nascut in Calinesti in cursul lunii decembrie 1946 dar mama lui l-a declarat ca fiind nascut pe 1 ianuarie 1947, gandindu-se ca-i va intarzia cu un an recrutarea in armata. Subsemnatul m-am nascut doi ani mai tarziu in comuna vecina, Budesti.

    2. Povestea cu palinca e urmatoarea. La inceputul anilor ’80 inventasem un aparat de masurare in retele electrice fara intreruperea curentului. Inventia a facut valva la vremea aceea si am primit foarte curand mii de comezi din toata tara, mai ales de la institutele de cercetare din Bucuresti. Mergeam des la Bucuresti mai ales la Institutul National de Metrologie pentru obtinerea documentelor “aprobare de model” si de fiecare data trageam la Jean Balin, celebritatea noastra fara pereche, singurul om de geniu in carne si oase pe care l-am cunoscut. De cum ajungeam Jean imi desfacea geanta si aroape jntodeauna ma “probaza”: fiti-ar clestii sa-ti fie, da nu mai termini odata cu astea! Am inteles suparea si la urmatoarea vizita am pus in geanta un aparat in aceeasi carcasa de plastic ca si vechile aparate, dar in locul extensiei de masurare am pus un dop, iar inauntru, unde nu mai erau circuitele electronice, am pus tuica de-acasa. Pentru asta m-a ajutat laborantul meu, Dumnezeu sa-l odihneasca, Stefan Bumb. Forma aparatului era exact aceeasi iar pe eticheta facuta la tipografia ziarului local, cu o grafica stilizata, am trecut doar denumirea produsului: “BALINCA”. La un final de contract de cercetare am dat o masa la restaurantul Berlinul, aproape de Casa Armatei. Am invitat prieteni si cunoscuti de la institutele cu care am colaborat dar si pe Jean, care colora intodeauna intalnirile, indiferent de tema in discutie. Jean a ajuns ultimul si de cum s-a apropiat a bagat de seama ca tot de aparatele mele se discuta, faza la care s-a napustit asupra mea cu o salba de ironii incat comesenii, mai mult decat mine, s-au simtit de-adreptul umiliti. Unul dintre ei intervine presupunand ca e o neintelegere, incercand sa-l contreze: domnule profesor poate n-ati inteles ce a inventat domnul Marinca, si nu va dati seama cat este de important ce-a facut? La care Jean incepe un discurs despre inventii, obiecte si idei, genuri si paradigme si trage concluzi: eu credeam ca a inventat ceva serios cand colo constat ca nici macar un gen n-a inventat. Dupa asta s-a lasat o tacere, pentru ca tot ce spunea era greu de contrazis, si dupa o pauza, tot el, reia: credeti ca nu stiu ce-a inventat? Si le-a povestit cu lux de amanunte si cu argumente stiintifice, mai bine decat as fi putut-o face eu, in ce consta inventia mea. Concluzia a fost ca si-a batut joc de toti, dar intr-un stil care i-a lasat pe toti cu gura cascata. Si astazi dupa aproape 40 de ani prieteni din Bucuresti care l-au vazut o singura data isi amintes si-mi spun: ce om! N-am mai intalit pe nimeni ca el!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here