EDITORIAL – „Măcelăria și alte poeme“ de Dumitru Păcuraru

365

Volum de poeme „gata de drum“, „Măcelăria și alte poeme“, de Dumitru Păcuraru, adastă prin Europa călătoriilor interzise de parcă poetul e hotărât să găsească Taj Mahal-uri în toate spațiile unei Europe căreia nici Dali nu i-ar mai descâlci ițele.

„Stând singur la o masă în Berlin mi-am adus aminte/ cum stăteam singur la o masă în Frankfurt“, scrie Dumitru Păcuraru de parcă a dat startul unui trenuleț al copilăriei ce se va învârti amețitor prin parc. Fără oboseală, fără mari surprize dar cu o bucurie a celui care-și descoperă vârsta, fără să se teamă de drumuri. Apăsarea e în alții, nu în spiritul liber, descoperit de poet ca fiind de neatins. Uneori, versurile sunt scurte rechizitorii: „Era seară. Germania se pregătea de culcare/ grijulie își înfunda vată și mărci ieșite din uz în urechi/ să nu audă zgomotele și colcăiala istoriei“ (Stând singur la o masă în Berlin)

Ca-n fuga roților trenului trec peisajele, sentimentele, orele, lunile, anii pe lângă poetul devenit mecanicul de locomotivă al trenului plin de bătrânei (copii), doamne în verde (copile), domni în sacouri și pantaloni negri, adevărați copii ai vremurilor trecute. Nimic nu îi e străin celui care e la manetă. Spaimele, singurătatea și celelalte ingrediente sunt prea prinse între pereții vagoneților de jucărie, fixe, trenul care le conține e în mișcare. O lume veche atinsă de lehamite. O lume în care nu se mai întâmplă nimic, dar se petrec aceleași și aceleași bătăi ale ceasului din turnul Bisericii Negre din Brașov. Trenul se mișcă în cerc, ocolește mijlocul pădurii, trece pe lângă baruri, cârciumi, restaurante de lux. „Vino în parcul Copou“, zice mecanicul de locomotivă tăcând! (Câteva destinații poetice).

Se schimbă perspectivele, se schimbă orașele. De fapt a enunța o acțiune înseamnă a duce acțiunea la bun sfârșit: „Vino în WC-ul ce deservește atelierul Brâncuși/ de lângă Centrul Pompidou să avortezi/ numărul tău de aur în numărul meu de aur“ e versul care se dilată enorm peste parc, pe deasupra pădurii, în jurul trenulețului, acoperind privirea mecanicului de locomotivă. Nu-i bai, există linii ferate, nu numai trenulețe. Există drumul care n-are cum greși drumul, oricât de „jegoase ne sunt pașapoartele în buzunare“ și oricât de „teleleu prin pântecele Parisului“ treceam „în glas de roți de trenuleț“, că poezia se scrie singură, oriunde ai fi, numai că „Zece zile fără poezie la Satu Mare/ și alte zece cu poezie la Londra/ fac cât alți zece ani fără poezie la București“. (Cețoasa aniversare a poeziei).

Drumul în căutarea unui soi de sistem automat cu referințe culturale, cu o Europă construită din așchii ale memoriei devine poezie optzecistă lăsată de izbeliște la un vers care se continuă peste zece zile ori zece ani, indiferent unde te-ai afla. În „Măcelăria și alte poeme“ apar personaje puternice, se nasc povești memorabile despre „o copie a lucrurilor alandala în care se poate pune ordine“. „Să/ am/ aș/ fi/ vrut/ ca/ bunic/ un ungur posomorât, urusz, încruntat, arogant/ cu cizme din piele și scârț/ cu mustăți răsucite și plete cărunte lăsate în vânt/ unse cu seu de oaie și untură de porc- / treaz sau pilit, un bunic pișicher pus pe glume/ tușind ușor – în stilul marilor grofi de-altădată- „ și portretul din „Măcelăria“ telegrafic se alătură altor povestiri ale poemului, creând atmosferă mitteleuropeană, poetul fiind al unui oraș: Satu Mare/Szatmar/ Szatmarnemeti/ Sathmar/ Pasărea Modar primul hoit care nu pute, dar și, de fapt, al Europei Mari și a Mittelruropei în care viața, poezia, povestea se așază în straturi, construind lumea cea mare! Volum dens, cu trei părți („Câteva destinații poetice“, „Atașamente la omul profanat“ și „Alte atașamente, diafragme și simetrii“), „Măcelăria și alte poeme“, de Dumitru Păcuraru, fixează un poet care după ce și-a abandonat armele poemului, după ce a creat demersuri de presă în Satu Mare/ Szatmar/ Szatmarnemeti/Sathmar s-a întors acasă, și-a curățat uneltele și s-a reapucat să facă doar ceea ce știa mai bine: să scrie literatură fără nicio concesie și, mai ales, fără nicio fractură în creația-i!

„Măcelăria și alte poeme“, de Dumitru Păcuraru
Editura Tracus Arte, București, anul 2019/06/11

Marian ILEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here