EDITORIAL – Impresii de călătorie (II). Orașul Fălești din raionul Fălești, Republica Moldova

160

După ce ajungi (din Chișinău) în Bălți (parcurgând cei 100 și vreo 20 de kilometric pe drumul rapid moștenit de la fosta URSS) o iei înspre raionul Fălești trecând prin…. orașul Fălești, înspre punctual de trecere a frontierei cu România: Sculeni!

Sunt vreo 70 de kilometric, cu drum aflat în (re) construcție, cu sate ascunse parcă după dealuri ori prin păduri. În Bălți (oraș mare cu o istorie impresionantă) bem cvas pe săturate. E o băutură răcoritoare cu o veche istorie siberiană, se face „pe muguri de pâine“ și se servește ca băutură răcoritoare, ca braga cu care făceau comerț bulgarii pe străzile Bucureștiului. Cvasul s-a mai diversificat. Se prepară și dintr-un amestec de fructe ori plante, la gust semănând cu clasica noastră socată. Dacă bei cvas în Bălți, e bine să-l bei pe cel clasic. Asta am și făcut. Cvasil în orașul Bălți e ieftin ca braga ce se vindea în Bucureștiul interbelic.

Sologanul orașului e: „Iubirea mea eternă- Bălți!“. Reclamele la diverse produse abundă și-mi amintesc de anii ’90 din România. Bălți e plin de parcuri. Are universitate și, nu în ultimul rând, are o cafenea la care-i zice Teppaca (un soi de terasă fără terasă). O cafenea de lux, cu tineri și mai puțin tineri care, așezați la mese, beau cafea ori alte băuturi și fumează. E cafeneaua din Bălți unde e permis fumatul. Beau două cafele cu multă satisfacție, ca-n vremurile bune din România, când nu apăruseră restricții de dragul restricțiilor. Orașul are o liniște deloc suspectă, oamenii se plimbă pe străzile din centru, stau la taclale și se pregătesc de plecat la muncă în țările occidentale. Orice ai face în republică nu-ți ajung banii din munca onestă așa că mulți moldoveni muncesc în afara granițelor țării.

În Republica Moldova se trăiește greu și foarte greu. Sărăcia e la ea acasă. Plecăm din Bălți către frontieră. Drumul e plin de șanțuri pe margini, se lățește, se reface. Intrăm în Fălești (oraș capitală a raionului Fălești, cu o istorie impresionantă, cu sute de familii evreiești în secolul nouăsprezece, cu o stradă comercială celebră în Europa Centrală). Strada principală e cu piatră cubică. Din vechea faimă s-a ales praful. Strada cu casele evreiești și cu parcul situat la stânga, cum o iei spre Sculeni, are îmbunătățiri (bănci și mese din beton) din vremea URSS! E pustiu. Doar un bătrânel sprijinit în cârje se plimbă de la o bancă din beton la altă bancă din beton prin parcul din centrul Făleștiului. Fabricile sunt închise. Nu se mai muncește aproape nimic. Falimentul industrial e la el acasă.

Făleștiul are blocuri pe margini. Blocuri locuite, nu lăsate de izbeliște. Atmosferă de cartier sărac de oraș din România. Casele din fostul bulevard comercial sunt pustii. Pe toate scrie „Se vinde“. De cumpărat nu cumpără, însă, nimeni. Plecăm cu un gust amar până la Sculeni. Trecerea frontierei și traversăm zona opulentă a Iașiului. Altă viață, altă atmosferă. Iași-ul se dezvoltă incredibil. E un oraș mare al Europei. Am revenit din Republica Moldova în România. Am sentimentul că am parcurs câteva sute de kilometri dar, de fapt, am mers în trecutul românesc (anii ’90), reîntorcându-ne în viitorul nostru european. A fost o călătorie în timp din care am înțeles că România n-a stat pe loc. Și nu e chiar așa de rău!

Marian ILEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here