EDITORIAL – Grigore Leşe şi Ţara Lăpuşului

409

În 5 decembrie, la Târgu Lăpuş, s-au sărbătorit martirii căzuţi sub gloanţe în centrul oraşului în urmă cu 100 de ani. Au fost „cuvântări“, ca să nu le spunem „expozeuri“ despre ce a fost şi cum de a fost posibil ca-n momentele când şi-n Târgu Lăpuş se aşteptau veşti de la Alba Iulia (era 5 decembrie 1918) şi când lăpuşenii sărbătoreau unirea cu ţara să moară oameni.

Mitraliere cu unguri aflaţi la trăgaciul criminal au prins a răpăi (din două căruţe), umplând centrul oraşului cu morţi şi răniţi. La aducerea aminte din acest an a venit acasă şi Grigore Leşe. În satu-i natal, Grigore Leşe urma să dea un concert pentru ai lui. Ce s-a întâmplat se ştie. Grigore Leşe a prins a-şi certa consătenii că a intrat în sală o femeie după ce începuse concertul. A fost o „certare“ de parcă Grigore devenise preotul satului şi-i mustra pe enoriaşi. N-a mai susţinut concertul cu pricina. Preotul, oricât îşi ceartă enoriaşii, nu renunţă la a ţine slujba în altar.

Aşa ceva nu se face! Ca formulă aleasă de comportament, Grigore Leşe n-a fost preot la căminul cultural din satu-i. Sătenii au prins a se enerva, Grigore aşijderea. Scandalul post-eveniment există şi azi pe Facebook şi-n presa naţională. Grigore Leşe şi-a cerut iertare pentru felul în care s-a comportat. Şi-a cerut iertare lăpuşenilor ce veniseră să-l asculte cântând în spiritul de aducere aminte a martirilor lăpuşeni. Artistul a fost şi este catalogat cu „judecăţi de valoare“ penibile. Grigore Leşe s-a ofuscat şi n-a cântat. Şi-a cerut scuze. Lăpuşenii lui şi alţi frustraţi ai Internetului continuă de zile bune să-l înjure în fel şi chip. Lăpuşenii ar trebui să ştie că au devenit subiect de presă datorită valorii artistice a lui Grigore Leşe. Dacă un neica-nimeni refuză să cânte pe scena căminului cultural nu se discută nimic, pe niciunde.

Ca să fie clar: Grigore Leşe e un mare artist al Ţării Lăpuşului. Lăpuşenii se pot mândri cu el. Ca artist, Grigore există în sferele culturii înalte în Europa. Ca om, poate fi şi el (şi este) uneori victima propriilor simţiri subiective. La el acasă artistul venise să cânte şi să povestească despre scrisori ale lăpuşenilor anilor de război întâi şi mondial. Era, de fapt, un gest de maximă iubire faţă de Ţara Lăpuşului şi oamenii ei ceea ce dorea Leşe să le propună printr-un act artistic alor lui. A ieşit prost! Se mai întâmplă. Grigore Leşe a scris post-întâmplare despre disciplină şi indisciplină în momentul derulării actului artistic.

E adevărat ce a spus, în indisciplină actul artistic se neantizează. Numai că… disciplina o impun cei care participă la concert şi nu artistul. Publicul protejează actul artistic, artistul nu pedepseşte publicul pentru că un spectator e indisciplinat. Formula „Toţi pentru unul“ vine din vremuri de război. Grigore Leşe are dreptate în multe privinţe. N-are dreptate atunci când îşi opreşte concertul pe care trebuia să-l ţină în faţa alor lui! Asta nu înseamnă, însă, că e mai puţin artist decât era înainte de concertul cu pricina!

Marian ILEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here