EDITORIAL – Două înmormântări la “Azilul de bătrâni” din Baia-Sprie

617

Azi e doliu la “Azil” sau la “Centrul de îngrijire a bătrânilor” din Baia-Sprie. Doi dintre locatarii acestui aşezământ au murit. Ceilalţi bătrâni (67 la număr) participă cu emoţie şi tristeţe la ceremonialul înmormântării.

În cimitirul din oraş (datorită intervenţiilor lui Vasile Gherman – director) s-a obţinut o parcelă unde se odihnesc pentru vecie locuitorii “Azilului”. E şi o linişte a celor care, în viaţă fiind, ştiu că vor beneficia de înmormântări conform tradiţiei. E şi o tristeţe a acestor plecări la cele veşnice ale bătrânilor care-n ultimii ani de viaţă şi-au umplut singurătatea socializând cu cei de vârsta lor.

Gherman se întreabă în fiecare zi dacă face (a făcut) destul pentru ca “bătrânii lui” (69 de bunici şi bunicuţe) să aibă linişte şi, uneori, bucurie interioară.

Din ce ne spune Gherman, în România, oamenii (indiferent de starea lor socială) nu ştiu să întâmpine bătrâneţea. Pentru ei e un deşert unde singurătatea macină sufletele.

“Dacă astfel de singurătăţi şi-au găsit azi liniştea şi vor fi îngropate în parcela arondată “Azilului” de către parohia ortodoxă din Baia-Sprie e un lucru util” spune Gherman. “Putem să-i vizităm, prietenii lor de aici trec pe la cruci, le identificăm numele şi duc flori ori spun câte o rugăciune. Până să avem parcela se uita, după un an, unde e locul de îngropăciune al bătrânilor de aici”, continuă Gherman.

Munca la “Azilul” din Baia-Sprie ţine şi de un soi de apostolat unde grija faţă de bătrânii neajutoraţi acoperă până şi preceptele biblice.

Formele de socializare de aici sunt numeroase. De la slujbele religioase ale dimineţii, la bibliotecă, şah ori croitorie, ori pur şi simplu socializare în cameră, emisiuni urmărite la televizor şi dialoguri între cei care au trecut prin prea multe experienţe de viaţă eşuate.

Cel mai vârstnic locuitor de aici are 93 de ani. de 43 de ani se află la “Azilul” din Baia-Sprie. E suficient să faci un calcul simplu ca să crezi că din anii ’70 se află la Baia-Sprie în condiţii de viaţăspecifice acestei forme de socializare.

În “Glasul Maramureşului” vom prezenta câteva poveşti de viaţă ale “destinelor frânte” din instituţia condusă de Vasile Gherman.

Mai spunem doar că “Azilul” băisprian se află plasat în fosta jandarmerie a oraşului. Adaptările, camerele, instalaţiile de apă, curent, sanitare s-au făcut în timp.

Cred că până şi-o societate umană şchioapă politic, aşa cum e cea românească de azi, are obligaţia de a îngriji bătrânii aflaţi în situaţii limită.

Oameni ca Vasile Gherman sunt rari, iar munca lor e prea puţin răsplătită. Recunoştinţa o primesc, însă, cu vârf şi îndesat din partea celor de care au grijă în fiecare zi.

Marian ILEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here