EDITORIAL – Domnul K. din Baia Mare

551

Celebrul domn K. din opera literară a lui Franz Kafka, în timp, a făcut “pui” în vechiul spaţiu mitteleuropean al fostului Imperiu! N-au contat orânduirile ce s-au succedat după căderea Austro-Ungariei şi fărâmiţarea ei, de fapt împărţirea teritoriilor în ţări!

Experienţa kafkiană şi-a văzut de drum netulburată. Semn că „puterea” ermetică a politicului şi economicului a distrus destine în continuare sau le-a obligat să se adapteze.

Am cunoscut deunăzi un domn K. (nu-i dau numele deoarece nu doreşte publicitate fiindcă-i e lehamite de tot ce se petrece în juru-i) din Baia Mare. Fiu de moşieri tradiţionali ai zonei, tatăl său (absolvent al Universităţii din Berlin, cu doctorat în agricultură) s-a ocupat de domeniul acesta pe moşiile limitrofe Băii Mari. Familia domnului K. s-a stabilit lângă oraşul de la poalele Dealului Florilor pe la 1880.

Când a împlinit şapte ani, mai exact în 3 martie, anul 1949, casa de la moşia familiei sale (conacul în pivniţele căruia poţi întoarce şi azi tractorul) a fost înconjurat de „un soi de trupe” stalinisto-comuniste. Un reprezentant al acestora i-a dat o palmă. O ţine minte şi azi, când stă în camera unde, pălmuit fiind, şi-a început sinuosul drum ce a parcurs tot comunismul românesc până pe la finele anului 1989.

Domnul K. a ajuns la Războieni cu familia, au locuit la un fost lucrător de la moşia lor. Aveau domiciliu forţat. Au stat apoi la Dej, unde tatăl lui, doctor în ştiinţe agricole, a ajuns zilier la un aprozar.

Viaţa a trecut cu greutăţi, tatăl domnului K. (după lungi şi complicate peripeţii) a ajuns şeful aprozarului unde începuse ca zilier.

Moşia de lângă Baia Mare a ajuns sediu de CAP, domnul K. a crescut şi, cum îi place să extragă frumosul din ceea ce a trăit, spune: „Dejul mi-a oferit o minunată soţie şi două fete şi acuma nepoţi”.

Astăzi, după ce şi-a recuperat o parte din vechea moşie şi casa părintească, domnul K. a constatat cu amărăciune că experienţele lui (şi ale multor altora) petrecute în anii comunismului nu mai interesează pe nimeni. Din această pricină e hotărât să şi le păstreze cu un soi de încăpăţânare de înţeles. Fetele domnului K. sunt doctoriţe de excepţie. Una în Ungaria şi alta la Sibiu.

Timpul a trecut şi trece implacabil. Domnul K. merge la pământul şi casa recuperate după anul 1989, vede că partea din moşie pe care o are familia-i în proprietate nu mai e interesantă pentru nimeni. Sunt multe of-uri pe care domnul K. le analizează cu luciditate şi preferă să rămână în zona unde „mari anonimi” îşi duc experienţele, până la final, în tăcere.

Ne mai spune doar că familia lui (străbunicii) a venit din Slovacia.
Ascultându-l pe domnul K., constatăm cu regret că neasumându-ne experienţele pe care generaţia acestui domn le-a trăit riscăm să le repetăm în următoarea perioadă.

Născute din viaţa trăită de societatea contemporană cu Franz Kafka, aceste experienţe se repetă generaţie după generaţie.

Domnii K. ai prezentului şi ai viitorului vor rămâne „anonimii tăcuţi” care-şi vor asuma vieţile aşa cum le e dat să le trăiască!

Marian ILEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here