EDITORIAL – Despre bătrânii Maramureșului și traumele lor

96

Când mă gândesc la “bătrâni” îmi văd bunicii. Oameni luminoși la față, ironici și glumeți. Copil fiind, nu mă săturam să ascult poveștile bunicilor, pigmentate cu tandrețurile ironice ale bunicelor: „Spune, spune și laudă-te!”.

Astăzi, când alții sunt copiii, bunicii au rămas aceiași buni povestitori pentru nepoți. Bunicii narează despre lumile lor. Despre întâmplări fabuloase. Nepoții sunt primii lor ascultători! Ceilalți bătrâni din comunități sunt următorii ascultători. Așa e făcută lumea de când e lume.

Bunicul meu dinspre tată venea de la Ieud până la fiu-său și cei doi nepoți „să stea în povești”. Sta cu noi la bloc. În Baia-Sprie. După patru-cinci zile ne spunea: „Duceți-mă la autobuz, merg în sat, aici, la bloc, dacă mai stau două zile o să mor. Cum puteți trăi aici?”.

Așa era bunicul, așa sunt și bunicii din ziua de azi.

Pentru zilele pe care bunicii le mai au printre noi e vital să aibă posibilitatea să se plimbe, să socializeze între ei și să stea la taclale cu nepoții.

Cele mai pline de farmec povești le-am auzit de la bunici. Cel mai cu poftă am râs de câte ori bunicuțele își puneau tandru la punct bărbații care pentru noi erau bunicii!

Noi, nepoții, eram viitorul, ei, bunicii, erau trecutul. Legătura dintre noi și ei o făceau și nu prea părinții noștri.

Mi-am amintit de toate acestea deoarece mă întreb cum se descurcă bunicii ultimelor luni fără nepoți. Cum se descurcă bunicii ultimelor luni de zile într-o singurătate sinistră, fiind „diabolizați” de către „ordonanțele militare”.

Orice bătrân întâlniți pe stradă, umbră a bătrânului ce a fost acum patru luni, să vă gândiți că e bunic, că are nepoți pe care nu poate să-i mai vadă (chiar dacă nepoții tânjesc după bunici)!

E o traumă fără margini și nemeritată pe care generația actuală de bunici o trăiește.

Cei care au emanat „ordonanțele militare” și au blocat viețile bătrânilor în astfel de „traume” sunt inerți la astfel de situații! „Să se descurce”, spun aceștia.

În România de azi se duce o luptă pentru ca noul coronavirus să producă cât mai puține victime umane.

Cât e de corect felul în care se acționează vom vedea peste doi-trei ani.

Atunci se vor cântări traumele pe care le vom avea toți cei rămași în România post – noul coronavirus!

Marian ILEA      

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here