EDITORIAL – De ce noi, băimărenii, ne iubim necondiționat orașul!

273

Pentru mine, Baia Mare e orașul pe care-l simt ca fiind Acasă! Ori pe unde m-au purtat pașii, în orice oraș al Europei am ajuns n-am făcut decât să vizitez și să mă raportez la cum e la ei și cum e la noi în oraș, la ce au făcut ei din orașul lor și ce au făcut și fac băimărenii pentru orașul în care trăiesc.

Indiferent unde ar fi dus metoda asta a comparației, întoarcerea Acasă, drumul înapoi în Baia Mare l-am parcurs și îl parcurg cu bucurie.

Am scris „ei” referindu-mă la locuitorii altor orașe, unde am oprit ca turist. Pentru aceia, Acasă era orașul care pentru mine era un loc al curiozității și al comparației legată de Baia Mare.

A fi băimărean înseamnă și a trăi astfel de experiențe. Sunt convins că oricare băimărean, plecând să cunoască lumea, orașele continentului nostru, se raportează la Acasa lui cu mândrie. Poate de aceea e obligatoriu să ne cunoaștem orașul, cu trecutul lui și cu prezentul, să ne cunoaștem personalitățile ori valorile care și-au trăit viețile în Baia Mare. Raportat la prezentarea ușor romantică a trecutului, trebuie făcută de către specialiști care generează „poveștile” locurilor din oraș și apoi „marea poveste a orașului”.

Prezentul e contondent, noi ni-l asumăm, îl modelăm, e plin de succesele noastre și de eșecurile noastre, ale băimărenilor de azi.

Baia Mare e un oraș frumos, un oraș spectaculos, pe care generație după generație și-l asumă și-l duce mai departe. De aceea e bine (cred că e obligatoriu) să ne cunoaștem istoria fiecărei străzi, a fiecărei case vechi în care au locuit oameni pragmatici ori artiști care prin deciziile lor au influenîat orașul nostru.

Legăturile dintre trecut și prezent doar așa se vor consolida. Și, oricât de dur ar fi momentul pe care-l trăim, nu trebuie să ne determine să părăsim orașul și să-l uităm. Mulți tineri care nu văd perspectiva de dezvoltare personală a propriilor lor destine pleacă. E dureros ca Baia Mare să apară înaintea lor așa cum mi-a spus un tânăr aflat în clasa a unsprezecea dintr-un colegiu băimărean: „Abia aștept să mai treacă un an și să plec de aici!”.

Tinerii băimăreni ajung a da sentințe definitive legate de viitorul lor. În acestea, Baia Mare e doar un loc de plecare și atât.

Secole de-a rândul, Baia Mare a fost locul unde artiști, specialiști în minerit, comercianți veneau să își construiască viitorul, părăsindu-și locul care era Acasa lor și numind orașul Baia Mare Acasă, ei și urmașii lor aflați azi la a patra ori a cincea generație.

Timpul despre care scriu definea un oraș dinamic. Un oraș aflat în plină dezvoltare, un oraș de care se ținea cont în Europa de Mijloc.

Astăzi, sensul pare a se fi schimbat. Din oraș pleacă tinerii deoarece nu văd soluții care să-i împlinească profesional sau uman.

Pentru aceste plecări cei din generația mea suntem direct responsabili. Soluțiile pentru a stopa acest „exod” întristător există. Trebuie puse-n practică.

Nu uit când scriu aceste rânduri către băimăreni că pe sigiliul orașului băimărenii secolului al paisprezecelea au scris: „Dragostea dintre cetățeni este suprema valoare a orașului”.

E un sigiliu care definește un oraș din care nu se pleacă. E un sigiliu care stă mărturie despre solidaritate, ca supremă valoare între băimăreni. Despre acest lucru și despre sigiliul orașului voi scrie cu altă ocazie!

CHERECHEȘ Cristian Corin 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here