EDITORIAL – De ce n-a mai ajuns în România Abdullah al II-lea bin Hussein bin Talal, rege al Iordaniei

144

Regele iordaniei urma să efectueze o vizită în România! Două sute de oameni de afaceri iordanieni trebuiau să vină la București pentru colaborări economice în țara noastră. Iordania este una dintre marile puteri economice ale Orientului Mijlociu. În perioada vizitei (de fapt cu o zi înainte de această vizită), doamna premier Viorica Vasilica Dăncilă a afirmat în SUA că România va muta ambasada ei din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim.

Vizita regelui Iordaniei a picat! Care a fost cauza acestui colaps diplomatic? Evident că spusele premierului român au produs această schismă diplomatică. Doamna Dăncilă ar fi trebuit să știe următoarele lucruri. Faye Tarawneh, om politic iordanian care a fost de două ori prim-ministru al Iordaniei și de trei ori șef al cancelariei regale de la Amman, precizase, citând spusele regelui, că: “”Iordania nu va proceda la ruperea relațiilor diplomatice cu statele care vor proceda la transferul misiunilor lor diplomatice în Israel dar va impune un ritm mai înghețat” al raporturilor bilaterale dintre Iordania și statele respective.

Să vedem de unde vine această luare de poziție a regelui Iordaniei și ce ar fi trebuit să știe doamna Dăncilă dinspre diplomații români specialiști în Orientul MIjlociu! Regele Abdullah al II-lea face parte din dinastia hashemită iordaniană care este custode al locurilor sfinte ale Ierusalimului. Această dinastie se revendică a fi descendentă, pe linie directă, din profetul Muhammad prin șeicul Hussein bin Ali (1853-1931), liderul spiritual (sharif) custode al orașului sfânt Mekka și emir al provinciei Hejaz din Peninsula Arabică, reprezentant al celei de-a 37-a generații de urmași ai lui Hashim ibn Al-Munaf, stră-străbunic al profetului din clanul Banu-Hashim , ramură a tribului Quraysh din Mekka, căruia i-a aparținut și profetul întemeietor al Islamului. Cei trei fii ai sharifului, Abdullah, Feissal și Ali au domnit, ca suverani sau emiri, în Hijaz, Irak, Siria, Yemen, Transiordania și Iordania contemporană. Prin sintagma custodie hashemită a locurilor sfinte din Ierusalim este desemnat statutul permanent pe care suveranul Iordaniei îl are ca protector și gardian al reperelor religioase ale Orașului Sfânt, statut care datează din perioada mandatului britanic din Palestina, când (în anul 1924) Consiliul Musulman Suprem, ca înaltă autoritate administrativ religioasă din Palestina, a conferit acest titlu sharifului de la Mekka (bunicul actualului suveran iordanian), demnitate devenită apanaj exclusiv al dinastiei hashemite prin transmiterea succesivă la suveranii Regatului Hashemit al Iordaniei.

Autoritatea emiratului Transiordania asupra Malului de vest al Iordaniei (Cisiordania) a fost până-n anul 1948, până la ocuparea israeliană din iunie 1967, moment după care, în anul 1988, Iordania a renunțat unilateral la orice revendicări teritoriale la vest de râul Iordan, păstrându-și calitatea de custode al locurilor sfinte, lucru ce va fi recunoscut în Tratatul de pace iordaniano-israelian din anul 1995. În anul 2013, printr-un agrement special, Autoritatea Națională Palestiniană recunoaște la rându-i statutul regilor hashemiți ai Iordaniei. Pentru întreținerea și reabilitarea locurilor sfinte (sanctuarele islamice și creștine) familia domnitoare a contribuit cu un miliard de dolari, din anul 1924 până în prezent.

Calitatea de custode a regelui Abdullah al II-lea este recunoscută oficial de Liga Statelor Arabe și Organizația Cooperării Islamice. Dacă doamna prim-ministru Dăncilă ar fi știut cele de mai sus, ar fi înțeles că misiunea de “gardian-custode” al locurilor sacre din Ierusalim se identifică cu însăși misiunea de musulman și suveran al regelui Abdullah al II-lea. Situația aceasta religioasă e extrem de sensibilă în Orientul Mijlociu. E bine să o eviți ca șef de stat european. Din nefericire, răul s-a produs, printr-o coerență diplomatică românească “răul acesta poate fi mult micșorat” deoarece România are în țările arabe și-n Israel un renume vechi și de tradiție în a furniza pace și nu în a ațâța lupte religioase!

Marian ILEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here