EDITORIAL – Cum s-au dezvoltat orașele Baia-Sprie și Baia Mare la sfârșit de secol optușpe

86

Dacă privim structura populației într-un oraș de tradiție minieră la sfârșitul secolului optușpe ne putem face o idee legată de prosperitatea și pauperitatea zonei.

În cadrul Bibliotecii Oficiului Central de Statistică din Budapesta sunt documente legate de anul 1777 în Baia-Sprie, din care aflăm că în oraș erau 3165 de locuitori. Lăsăm la o parte pe cei care se ocupau de minerit (majoritari în oraș cât și în Baia Mare) și îi luăm la rând pe cei 214 meșteșugari, din care 151 erau meșteri, 36 calfe, 28 ucenici și, legat de aceștia, 4 negustori. În concluzie, complementar activităților miniere erau dezvoltate afaceri legate de meșteșugărie, ceea ce dădea o efervescență de factură comercială zonei. Ca structură a populației, în Baia-Sprie, din cei 3165 de locuitori, 1799 erau adulți, din care 798 perechi căsătorite și 383 de persoane se declaraseră celibatari (fără nicio obligație matrimonială). Orașul avea 117 slugi, 7 institutori de școală, 5 preoți, 51 de săraci și cerșetori, 263 de copii frecventau școlile. Raportul dintre cerșetori și săraci și totalul populației ne arată un oraș prosper cu foarte puțini oameni lipsiți de mijloace minime de trai.

Venind către motorul de dezvoltare al mineritului care se dezvolta în Baia Mare și Baia-Sprie, aducând prosperitate și reducând an de an, secol după secol, numărul săracilor, e de spus că (spre exemplu) în anul 1521 se elaborează un regulament minier pentru cele două orașe miniere (Bergodnung in der ungarishen Neustradt und Mittemberg), cu 56 de articole, cu rol de reglementare a relațiilor dintre fisc și mineri. De asemenea, în același timp, autoritățile imperiale trimit „Cămării miniere din Baia Mare” instrucțiuni ce se refereau la ameliorarea condițiilor de muncă și metode pentru sporirea veniturilor din minerit. Secol după secol, în Imperiul austro-ungar, mineritul din Baia Mare și cel din Baia-Sprie au fost prilej de elaborare a unor strategii de dezvoltare economică deoarece aurul, argintul, cuprul de aici erau vitale pentru Imperiu.

Bun. Revenind la meșteșugari e de spus că produsele de manufactură de aici au fost prilej de intensă activitate comercială. Negustori din țările române, Bulgaria, Polonia, Serbia, Constantinopol și Asia Mică achiziționau și transportau la mari distanțe produsele meșteșugarilor băiesprieni și băimăreni. O deosebire între Baia-Sprie și Baia Mare, în mod ciudat, ține de legiferarea breslelor și a breslașilor. În Baia Mare (spre exemplu) breasla croitorilor funcționează din anul 1412, în timp ce în Baia-Sprie de abia în 7 aprilie 1641 judele orașului, T. Janki Martin, autentifică documentul cu privire la înființarea breslei croitorilor. E doar un exemplu legat de breslele din Baia-Sprie și Baia Mare. La sfârșit de secol optușpe, orașul de sub Dealul Minei (Medio Monte) avea: 50 de olari, 36 de cizmari, 35 de fierari, 14 negustori, 13 măcelari, 12 tăbăcari, 11 zidari, 3 cojocari. Împărțirea unor meserii era legată de etnii. La Baia-Sprie, curelarii erau unguri, pantofarii germani. Doar un croitor era neamț.

Imeditul situației acelei perioade e legat de producătorii de bere. Doi berari munceau în Baia-Sprie, în apropiere de râu (Szassa – Săsar) a existat o fabrică de bere (Braurei) aici fiind menționată și prima ridicare topografică josefină între anii 1767-1773. Meșteșugarii, cu breslele lor, au beneficiat de privilegii regale în secolul nouășpe atât în Baia-Sprie cât și în Baia Mare. În anul 1872, în cele două orașe, breslele se desființează (de fapt se reorganizează în cheie capitalistă, în „Asociațiile industriale ale tâmplarilor, lăcătușilor, fierarilor, rotarilor, cuțitarilor”!).Închei spunând că, în toată această perioadă, mineritul și-a văzut de treabă, dezvoltându-se și extinzându-se. Astfel (doar un exemplu elocvent),
mineritul din Cavnic ia avânt în strânsă legătură cu cel din Baia-Sprie. Între Cavnic și Baia-Sprie s-a construit un drum de piatră pentru transport cu căruțele (începând cu anul 1786). În anul 1899 s-a înființat Societatea minieră „Rata Anna Mines Limited”, cu proprietarul englez Creewel Jacob, care avea interese la minele și flotația din Cavnic dar și la minele din Baia-Sprie și Șuior (inclusiv în zona minei și zăcământul clasic).

Marian ILEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here