EDITORIAL – Crime ale comuniștilor în Transilvania anilor ‘50

257

Un caz sinistru s-a petrecut în noaptea de 9 spre 10 martie a anului 1950, când, în zona localității Hălmășău (mai exact, în comuna Spermezeu) din județul Bistrița-Năsăud, au fost împușcate șase persoane. La Parchetul Militar, la 50 de ani de la abominabilele crime, s-a primit o plângere în care se menționa și prezumtivul autor. Minuțioasele investigații ale poliției, la care s-au adăugat și acte de urmărire penală, au stabilit cine sunt victimele, cine sunt aparținătorii acestora și locurile unde au fost îngropate.

S-au identificat și doi martori oculari. Primul a menționat că a auzit rafalele de pistol-mitralieră și a participat, ulterior, la îngroparea tinerilor uciși. Al doilea martor, o persoană de sex feminin (soră cu una dintre victime) care, la vremea aceea, era în vârstă de zece ani, a văzut când militarii l-au luat cu forța pe fratele ei, pentru a-l ucide (cu ajutorul unui complice). Din mărturiile obținute, anchetatorii au ajuns la concluzia că una dintre victime ar fi dezertat din armată, pentru a veni acasă la prietena sa, cu care dorea să se însoare. Simțindu-se urmărit, s-a ascuns într-o zonă din Munții Țibleșului la un cioban. În noaptea cu pricina, un locotenent de Securitate, împreună cu subalternii săi, i-au împușcat pe militarul dezertor și pe cel care l-a găzduit.

În apropiere era stâna, unde se găseau patru tineri (rude între ei), care au aflat de comiterea crimei. Aceștia au fost efectiv prinși și legați, apoi duși în locul numit „Adăpătura”, situat pe Valea Rea. Acolo au fost puși să își sape singuri gropile, după care au fost împușcați în cap. Tinerii au fost executați fără niciun fel de judecată prealabilă de către cei care i-au asasinat pe militarul dezertor și pe cioban. După exhumarea victimelor, a rezultat că acestea au fost omorâte prin împușcare în cap cu o armă de calibru 9 mm. “Se impune continuarea cercetărilor pentru a se dovedi că au fost cunoscute de către șefii Securității la scurt timp după comiterea lor și că întreaga poveste sinistră a fost mușamalizată”, se scrie într-un raport al celor care au efectuat cercetările în cadrul Parchetului Militar.

Un alt caz cercetat pe baza unei sesizări din partea Institutului Național de Investigare a Crimelor Comunismului în România, adresată Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, a dus la stabilirea circumstanțelor în care a fost ucis Meșter Andrei, a data de 20 octombrie, în anul 1948. Acesta își efectuase stagiul militar între cele două războaie mondiale la Postul de Jandarmi din comuna Sălciua, județul Alba, stabilindu-se apoi în comună, unde a devenit cojocar. A ajuns primar în Sălciua, ca membru al Partidului Național Țărănesc. La începutul anului 1948, Meșter Andrei și-a părăsit domiciliul, fiind urmărit de autoritățile comuniste. A stat ascuns în Munții Apuseni, fiind arestat de către Securitate, în vara anului 1948. Trei luni de zile, a fost plasat în arestul Securității din Turda, unde a fost torturat și anchetat.

În dimineața zilei de 20 octombrie 1948 (zi de târg în comuna Sălciua), a fost scos din arest și plimbat în mașina Securității, pe Valea Arieșului, până la podul de cale ferată ce traversează pârâul Harâncului. Conform mărturiei unui cetățean aflat la fața locului, Meșter Andrei a fost dat jos din mașină de două persoane înarmate cu pistoale-mitralieră și a fost împușcat în spate, de la distanță mică. S-a reușit stabilirea persoanei care a tras (un locotenent – cadru operativ la Securitatea din Turda). Cadavrul a fost folosit ca sperietoare pentru cei prezenți la târg. Impușcarea lui Meșter Andrei s-a făcut fără nicio judecată. Omorul s-a comis la ordin din motive politice, pe timp de pace.

Marian ILEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here