EDITORIAL – Comunităţi ucrainene din Maramureş au emigrat acum un secol în Banat

217

În Banat uzual se scrie ori se povesteşte despre români, nemţi, sârbi sau slovaci, evrei. Din anul 1905 (pe vremea Imperiului austro-maghiar) se poate povesti şi despre ucrainenii plecaţi acolo din Carpaţii Păduroşi şi din zona ucraineană a Maramureşului Istoric.

În comuna Copăcele e chiar şi un muzeu al ucrainenilor. Şi-n Cornuţei Banat trăiesc ucraineni. De un rar pitoresc, însă, e comuna Zorile, un nume care te poate duce pe o pistă falsă, legată de comunism. La început au ajuns 150 de familii care şi-au făcut colibe de lemn. S-au apucat de butinărit, au desţelenit pământul şi au prins a face şi agricultură.

La intrarea în Zorile e „Oraşul de sub cireş”. Aşa i se spune de către cei din comunitatea ucraineană. Cireşul e, de fapt, în cimitir şi e de pe vremea părinţilor fondatori ai aşezării. În cimitir sunt cei mulţi. Azi, în Zorile sunt doar vreo 500 de suflete. A fost vremea când în fiecare casă de ucrainean se năşteau câte 12 copii. Erau lăsaţi să trăiască toţi care veneau, că aşa era tradiţia moştenită de la bătrânii lor. Cei care veniseră din Maramureşul Istoric şi din Carpaţii Păduroşi.

Comuna Zorile are casele înşirate pe văi şi dealuri, înconjurate cu verdeaţă, case trainice construite în zeci de ani de către gospodari. De o sută şi cincisprezece ani, în Zorile s-a dezvoltat comunitatea ucrainenilor, cu tradiţiile, legendele şi religia lor. Vechiul nume al comunei a fost „Zoltan Forco”, după numele celui de la care ucrainenii au cumpărat terenurile. Forco a fost un proprietar de pământuri înstărit în zonă. Şi-a dorit ca aşezarea să-i poarte numele. Şi cum era greu să rosteşti „Zoltan Forco”, oamenii au prins a-i spune „Zoria”, în loc de „Zoltan”. Aşa s-a născut în acte comuna Zorile, prin anul 1925. Lângă Zorile a apărut o altă comunitate ucraineană, Zorlenţ, şi apoi o alta, Zorlişor. Toate născute din denumirea pe care ucrainenii i-au dat-o lui Zoltan Forco: Zoria. Localităţilor li se spune şi astăzi că sunt cele trei de „Zor”: Zorile, Zorlenţ şi Zorlişor.

Ucrainenii ce trăiesc în Banat nu şi-au uitat locurile de unde au ajuns acolo strămoşii lor. Pentru Maramureş e un lucru important (chiar spectaculos) felul în care o parte dintre ucraineni s-au stabilit din Carpaţii Păduroşi în Banat, pe vremea Imperiului şi au înfiinţat comunităţi viabile spiritual şi economic care există şi astăzi chiar dacă tranziţia românească e absolut catastrofală pentru toţi românii ce pleacă unde văd cu ochii şi cât mai departe de ţara lor. Ucrainenii (din Maramureş) sunt o lecţie de vitalitate pe care aceştia au dat-o acum mai bine de o sută şi ceva de ani Banatului!

Marian ILEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here