EDITORIAL – “Cel mai bun aer de respirat e dat de mirosul lemnului”, zice Toader Bârsan

703

În Bârsana (unde altundeva!) munceşte de peste şaizeci de ani cioplitorul în lemn Toader Bârsan. E un artist lemnar cunoscut în SUA şi-n ţările Europei. A făcut biserici pentru comunităţile din Diaspora, din Chicago până-n Franţa, Germania sau Anglia.

A pornit de copil pe drumul acesta. Avea zece ani, se uitat la tatăl lui şi la alţi meşteri lemnari din sat. Învăţa… până-ntr-o zi când şi-a dorit să facă un lanţ de lemn dintr-un copac fără nicio lipitură. S-a gândit, a desenat, s-a apucat de cioplit. Când se închega lanţul, a lovit prea tare cu ciocanul şi a crăpat un inel din lanţ. S-a reapucat de treabă, n-a dormit două nopţi până a terminat primul lanţ din lemn, de parcă trunchiul de copac îl “născuse”.

S-au mirat cei de la Centrul de artă populară. Au dus lanţul la o expoziţie în Bucureşti. S-au minunat toţi cum de reuşise meşterul Bârsan să-l facă. I l-au arătat lui Nicolae Ceauşescu, care le-a spus: “Nu e dintr-un lemn, are Bârsan ceva de lipit care nu se vede”, a zis tovarăşul Ceauţescu. Şi l-au dus pe Toader Bârsan cu o maşină de la partid până la comitetul central. A dus cu el lanţuri din astea.
Nicolae Ceauţescu l-a întrebat “Cum le lipeşti, Bârsane, că pe ăştia i-ai păcălit că-i făcut dintr-un lemn”, a zis Ceauşescu. Bârsan i-a făcut o demonstraţie la faţa locului, de-a rămas Ceauşescu cu gura căscată. A primit de la Bârsan două lanţuri faine cadou, unul pentru Ceauşescu, altul pentru nevastă-sa. Ceauşescu l-a cazat la Intercontinental, i-a dat o maşină cu şofer de la partid, ca să se plimbe prin Bucureşti, să cunoască oraşul. După… a fost dus la gară şi plasat într-un vagon de dormit, singur în compartiment. Un tovarăş de acolo, la plecare, i-a pus un carneţel în bagaj. Când a ajuns acasă, a observat că în loc de carneţel, primise un CEC cu mulţi bani în el. “E de la tovarăşul Ceauşescu”, şi-a spus Toader Bârsan şi s-a şi dus în târg, cumpărându-şi o pereche de bivoli, din ăia scumpi.

Şi tot aşa… şi tot aşa… Toader Bârsan deapănă poveşti. A fost la cioplit în faţă la Casa Albă, la Washington. Până şi Clinton a ieşit pe tăpşanul unde cioplea Bârsan, să vadă cum e costumul popular din Maramureş. Ambasador era Geoană. Venea şi el pe la Bârsan, când acesta îşi făcea poze cu doamnele de culoare care munceau în Casa Alba. Lua două pe genunchi, de se prăpădea de râs Geoană. Şi uite-aşa, a făcut Toader Bârsan şi o biserică în Chicago, una de lemn, ca-n Maramureş.

Poveştile curg una după alta. Toader Bârsan, meşterul în arta lemnului, vorbeşte cu drag despre lemn, ca despre viaţă. De-acum e bătrân, dar feciorii lui duc mai departe tradiţia şi meşteşugul. În Bârsana, cred că e obligatoriu (dacă te duci, într-o vizită) să treci şi pe la Bârsan. Ai ce să auzi şi ce să vezi! Merită!

Marian ILEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here