EDITORIAL – Cazul criminalului din Caracal privit altfel decât de pe ecranele televizoarelor

414

Dincă, cel de 66 de ani, un soi de proxenet, un criminal sadic ce a omorât pe Alexandra (15 ani) și apoi i-a dat foc, cel despre care nevastă-sa (pensionară din aprilie a.c.) zice că era un om la locul lui, cel care are patru copii din care doi au făcut facultate, cel care a omorât-o pe Luiza după ce a luat-o la autostop și i-a propus o partidă de sex bine plătită etc., etc., așa apare personajul acesta sinistru în diverse ipostaze pe ecranele de televiziune.

Milioane de români urmăresc acest caz așezați pe fotolii, în camerele lor răcoroase. Apoi se comentează la magazine ori în piață! „Ai auzit?“, „Nemernicul“ etc. Un caz mediatizat și transformat în subiect de interes național. Dincă a devenit un personaj cu legături către vârful statului, un personaj care diagnostichează România ca fiind neguvernabilă, un personaj prin care se neantizează Poliția, Parchetul, celebrul și pozitivul (până la cazul Dincă) 112 și alte instituții care erau credibile (IML-ul) și asupra cărora planează suspiciuni, incertitudini etc.

Pe lângă nemernicia acestui Dincă de Caracal, guvernarea stupidă e egală cu zero, evoluția partidelor politice nu reprezintă mare lucru pentru români și faptul că se vor asculta telefoanele (din nou) pentru siguranța cetățeanului nu mai are cum fi un atentat la intimitate, la viața fiecărui cetățean! Bun. Haosul e la el acasă. România, cu o mediatizare agresivă și cu 8-9 ore de emisiuni despre crimele lui Dincă din Caracal, a câștigat maxima audiență! Dacă vrei să neantizezi politruci e suficient să le dai în moalele capului cu Dincă din Caracal!

Am estimat, în urmă cu câteva zile, că Alexandra va deveni simbol într-o țară care are nevoie de repere. Așa s-a și întâmplat. Cruda și crunta mediatizare a trezit, zilnic, dorința populară de a afla noi amănunte despre Dincă, despre Alexandra și Luiza și eventuale alte zeci de victime ale monstrului, despre poliția coruptă din Caracal și presa e obligată să vină în întimpinarea orizontului de așteptare a națiunii care a devenit spectatoare în fața ecranului de televiziune. E în regulă. Din nefericire, tinerii adolescenți ori copiii sunt și ei în fața televizoarelor, își aud părinții în bucătărie discutând de cazul din Caracal.

Înțeleg și ei cât înțeleg, numai că, prin parcuri, copiii vor începe să se joace de-a criminalul, vor stabili roluri: „Tu ești Dincă“, „Eu sunt Alexandra“, „Tu ești avocatul“, „Eu sunt polițista“ ș.a.m.d. Dacă un caz care dă un diagnostic sinistru pentru o țară aflată în derivă se transformă, în timp, în joc al copiilor prin parcuri, ori curți interioare ale blocurilor ori pe maidane e semn că ținta n-a fost atinsă. Pitorescul sinistru al cazului în sine a câștigat bătălia în fața analizei dure și crâncene a „băltoacelor murdare în care ne-am complăcut să trăim“.

Marian ILEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here