EDITORIAL – Casa muzeu „Gheorghe Pop de Băseşti” trebuie reabilitată în întregime

644

Centenarul Unirii celei Mari trebuie să ofere naţiunii casa muzeu „Gheorghe Pop de Băseşti”, aptă a găzdui simpozioane ori întâlniri în care Unirea să fie prezentată corect, iar întâlnirea memorabilă de la Alba Iulia aşijderea.

Cel care a condus Marea Adunare de la Alba Iulia, decanul de vârstă al acesteia, Gheorghe Pop de Băseşti, a înfruntat vremea şi vremurile pentru a se înfăptui visul vieţii generaţiei sale: Marea Unire!

Drumul la Alba Iulia l-a costat propria-i viaţă. Dar, văzând visul împlinit, Gheorghe Pop de Băseşti a plecat împăcat la cele veşnice. Redăm mai jos câteva momente dinaintea morţii marelui tribun, survenită în februarie 1919.

După numeroase peripeţii, Gheorghe Pop de Băseşti se întoarce acasă, în decembrie 1918, pe un ger tăios care-l pătrunde până în oase. Contactează o răceală care-l va duce în mormânt în nici două luni de zile. Are sufletul împăcat că Marea Unire a românilor şi a României s-a produs în timpul vieţii lui. În 16 ianuarie 1919 primeşte o telegramă de felicitare, expediată de Iuliu Maniu din Sibiu. Află astfel că Regele Ferdinand al României i-a acordat titlul de membru al Ordinului Coroanei României în grad de Mare Cavaler. Numirea aceasta poartă numărul 9808 din 11 decembrie 1918.

Gheorghe Pop de Băseşti n-apucă să primească titlul deoarece, când acesta ajunge în Băseşti, el nu mai era în viaţă.

În 22 februarie 1919, către seară, Gheorghe Pop de Băseşti este vizitat de preotul Maior. Avea respiraţia greoaie. Cei din încăpere îl ridică între perne. Fapt ce pare a-l înviora pe bătrânul artizan al Marii Uniri. Cere un pahar de lapte. După ce-l bea, se lasă încep pe perne şi adoarme pentru veşnicie fără convulsii.

Zvonul morţii lui Gheorghe Pop de Băseşti se împrăştie cu mare repeziciune. Îl aud şi bolşevicii unguri, care trimit vorbe ameninţătoare: „La înmormântarea lui Gheorghe Pop de Băseşti vom fi şi noi de faţă”. Auzind aceste ameninţări, preotul paroh al Băseştiului, Alexandru Achim, pleacă la Cehu Silvaniei să ceară ajutor Armatei Române. Este trimisă o companie de soldaţi, condusă de căpitanul Alexandru Costescu.

În 26 februarie 1919 (miercurea) a început ceremonia de înmormântare. După primul sunet al clopotului, hoardele lui Bela Kun au trimis o ploaie de gloanţe înspre ferestrele salonului casei unde era catafalcul. Sicriul a fost scos în curte. Gloanţele au prins a răpăi din mitraliere. N-a fost atins niciun participant la înmormântare.

Preoţii au scurtat ceremonia şi au grăbit pasul pentru a ajunge mai repede în biserică. Sicriul a fost purtat de către sătenii păziţi de 16 ostaşi şi doi plutonieri. De la biserică până la cimitir sicriul a fost transportat pe un car ţărănesc împodobit cu cetină de brad şi zăbranic negru şi tras de şase boi.

Gheorghe Pop de Băseşti a fost îngropat „sus pe deal”, în cimitirul comunei. Acest loc este astăzi loc de pelerinaj pentru români. Aşa cum Casa „Gheorghe Pop de Băseşti” e obligatoriiu să devină un muzeu simbol al românismului, al României şi al Marii Uniri.

Într-un astfel de context (100 de ani de la evenimentele pe care le relatăm mai sus) e impardonabil pentru statul român să nu aloce banii necesari pentru reabilitarea casei de care şi-au bătut joc ungurii lui Bela Kun şi mai apoi comuniştii!

Marian ILEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here