EDITORIAL – Apariție… editorială: „Maramureșul – Floarea cu cinci petale“, de Nicolae Iuga

101

De curând, la editura Limes din Cluj-Napoca a apărut o carte care poartă semnătura lui Nicolae Iuga: „Maramureșul – Floarea cu cinci petale“. E un „plonjon“ în istoria acestui loc născut dintr-o amplă documentare sub egida Academiei Române – Centrul de Cercetări „Cultură și civilizație românească“ Săliștea de Sus – Maramureș.

Dau câteva titluri de capitole care incită la lectură: „Lupul dacic, de la stindard la arhetip“, „Înființarea Asociației «Bogdan – Dragoș», câteva chestiuni de ordin istoric și simbolistic“, „Măștile de Viflaim“, „Elemente de civilizație medievală românească în bazinul Tisei superioare – după Diplomele maramureșene“, „Începuturile scrisului în limba română“, „Vechile traduceri ale cărților bisericești“, „Simboluri funerare arhaice maramureșene în Coloana fără sfârșit“, „Primul ziar românesc din Maramureș. Ziarul «Sfatul» (decembrie 1918 – decembrie 1919)“ etc.

Scriitura lui Nicolae Iuga e documentată și alertă. Cartea se citește pe nerăsuflate și-i îndeamnă pe maramureșeni să parcurgă exercițiul lecturii pentru a cunoaște foarte bine și clar care e obârșia acestui loc! Mă opresc în acest text la ultimul capitol al cărții: „Un altfel de Glosar: O serie de cuvinte din latina vulgară fosilizate în graiul arhaic“. Adeseori, când suntem întrebați care ar fi cuvintele care provin din latina vulgară care au fost utilizate în limba română ne poticnim ori batem apa în piuă! Nicolae Iuga ne oferă o „cârjă“ într-un astfel de demers explicând câteva din acestea, provenite din Biblia Sacra Vulgata, așa cum a fost tradusă din greacă în latină de către Sf. Ieronim pe la sfârșitul sec. Al IV-lea după Christos.

Aierlea – altundeva, a merge în alt loc, a fi în altă parte. A grăi aierlea – a grăi în altă latură, a vorbi fără sens, a bâigui, a aiura, a delira.
A dehonosta – a dezonora, a prejudicia onoarea, cinstea cuiva, a calomnia (arhaic performant până în urmă cu câteva decenii pe cursul superior al Văii Izei).
A (se) sodomni – (De la Sodoma): a (se) nimici, a (se) distruge, a dispărea fără urmă și fără urmași, a omorî, a se sinucide („… Eu femeie nu i-i si/ Mai bine m-oi sodomni“).
Blem – a merge, la imperativ (de exemplu: „No, amu blem acasă!“ sau „Frunză verde de arin/ Blem la crâșmă să bem zin“ etc.).
Bucin – instrument muzical de suflat de mari dimensiuni folosit de către păcurari la stână.
Cot, plurat coți – unitate de măsură pentru lungime, aproximativ 65 de centimetri egal un cot.
Frâmbdie – sfoară mai groasă de lână colorată terminată cu mai mulți ciucuri cu care femeile își legau pânzătura sau zadia pe talie.
Fugău – fugar, pribeag, om care fuge de stăpânire și se ascunde în pădure.
Iască- ciupercă parazită care crește pe trunchiul copacilor, băcălie.
Jămânări – frați gemeni, termen folosit nu doar pentru oameni ci și pentru vitele casei, pentru iezii și mieii gemeni etc.
Lăut – spălat, curat
Mas – a rămâne de mas peste noapte, a fi găzduit pentru o noapte undeva.
Mur – zid de piatră.
Oarzăne – (despre fructe) care se coc mai timpuriu.
Teglă- cărămidă arsă (în latină: tegula – cărămidă).
Uștioară (cu varianta ușcioară) – diminutiv de la ușă, însemnând o ușă mai mică, o portiță de intrat în ocol sau în staulul oilor.
Vargă- nuia subțire și flexibilă cu care se aplicau uneori pedepse corporale la copii.
Vintre – pântece, abdomen.
Zipt (cu varianta vipt) – un sac mare de grăunțe sau de făină cât poate duce un bărbat.

P.S. Cartea a apărut cu sprijinul Consiliului Local al orașului Săliștea de Sus.

Marian ILEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here