EDITORIAL – Administrație locală la Mireșu Mare

78

S-au pornit lucrările la drumul de legătură dintre Șomcuta Mare, Mireșu Mare și Remeți. „A fost o promisiune a președintelui Consiliului Județean, Gabriel Valer Zetea, și uite că s-a făcut licitația și s-a pornit lucrul“, ne spune Ioan Mătieș, primarul din Mireșu Mare, cu bucurie în voce.

Are și de ce să fie entuziasmat. Drumul acesta, care trece prin păduri de basm și lanuri de porumb, ovăz sau zone de legumicultură, e mană cerească pentru Mireșu Mare. După ce va fi dat în folosință podul de peste Someș, la Ulmeni, Mireșu Mare devine placă turnantă de legătură între Sălaj, Maramureș și Satu Mare. E un drum care, folosit cu cap, pentru dezvoltarea economică a zonei poate deveni succes economic. Se muncește la canalizări și aduncțiuni de apă.

Mătieș a fost într-o delegație la Tel Aviv pentru a vedea cum funcționează stațiile de epurare din Israel, care au tehnologii ecologice și, din punct de vedere tehnic, performanțele sunt mai mari decât ce avem noi la această oră în Maramureș sau, extinzând, în Maramureș. Mătieș are de dat un răspuns celor care vor veni din Israel cu dorința de a se implica în zona investițională de la noi. Dacă stai de vorbă despre administrația locală, afli de la acest primar și zonele umbroase ale domeniului, cele care-i provoacă zilnic dureri de cap. Mătieș e bătăios, luptă și cu „morile de vânt“, încercând să repare gafele politicienilor din Capitală care au adus dureri de cap oamenilor simpli. Marea problemă rămasă nerezolvată e cea legată de mistreți. Sunt mult prea mulți și „lovesc“ în recoltele mireșenilor. „Ai sentimentul că te bați degeaba, de parcă bătălia cu mistreții e pierdută din start. Ori de câte ori, din Maramureș, noi am adus ca propunere legislativă schimbări la legea vânătorii, chit că e neconstituțională, proiectul nostru, cu modificări care ar rezolva problema, stă și doarme la București“, spune Ioan Mătieș.

Pe lângă această problemă, care rezistă de ani buni, de curând a apărut alta. „N-am știut, domnule, n-am știut că CFR-ul e stat în stat. Gara din Mireșu Mare e o rușine, a ajuns o ruină, dintr-o clădire care a fost o mândrie a sătenilor. E o clădire de peste o sută de ani și degradarea a apărut în ultimii ani. Nu e numai gara asta, sunt zeci de gări care se fac praf în România. Pe noi, însă, gara din Mireșu Mare ne interesează. Am cumpăra-o, am reface-o, dar nu pe gratis, și apoi s-o predăm CFR-ului. Nu se poate una ca asta. CFR-ul, ca stat în stat, a prins a-și întăbula cu de la el putere vreo 30 de hectare limitrofe cu linia ferată. În întabulările astea sunt prinse și câteva zeci de case. Vă spun că va ieși scandal. Nu e posibil ca o instituție a statului să funcționeze după cum o taie capul. Dar dacă instituția e CFR-ul uite că se poate“, zice Mătieș.

Și-ar mai fi ceva în această vară ce s-a arătat toridă. În Mireșu Mare se află un sat frumos, un sat vechi la nivel de vatră a satului Stejera, în care au mai rămas patruzeci de locuitori. Acolo au fost 100 de case, multe sunt în ruină, altele au fost părăsite. E un sat frumos care riscă să rămână fără locuitori. Primarul cade adânc pe gânduri. E dureros ca un sat să fie pe cale de dispariție, așa că Mătieș încheie: „Și când te gândești, domnule, că Stejera a fost primul sat electrificat din zonă, că-n casele lui au trăit vieți pline de farmecul naturii și chiar de o prosperitate economică rezonabilă și azi suntem obligați să privim cum rămânem doar cu amintirile ce ne leagă de Stejera. Asta e o problemă dureroasă cu care se confruntă administrația locală. Și, să știți, Stejera nu-i un caz izolat sau rarisim!“.

Marian ILEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here