DISTINCȚIE – Memorialul Sighet, Marca Patrimoniului European

419

Memorialul Sighet a primit Marca Patrimoniului European (European Heritage Label), o recunoaștere europeană a valorii acestui muzeu. Evenimentul a avut loc la Plovdiv (Bulgaria), viitoarea capitală culturală a Europei în anul 2019.

România a fost reprezentată la această manifestare de Ana Blandiana, fondatoarea Memorialului Sighet, comisarul pentru cultură Tibor Navracsics, ambasadorul României in Bulgaria Ion Gâlea, deputatul european Mircea Diaconu, Gheorghe Mihai Bârlea, fost director al Memorialului Sighet și Horia Scubli, primarul municipiului Sighetu Marmației.

Celelalte situri premiate, cu această ocazie, sunt: siturile patrimoniului muzical al orașului Lepizig (Germania), sinagoga din strada Dohány (Ungaria), fortul Cadine (Italia), biserica de la Javorca (Slovenia), fostul lagăr de concentrare de la Natzweiler și lagărele sale anexate (Franța și Germania), Bois du Cazier (Belgia), satul Schengen (Luxemburg) și Tratatul de la Maastricht (Țările de Jos).

Memorialul Sighet a fost gândit și inițiat în 1992 de președinta de la acea dată a Alianței Civice, Ana Blandiana, și realizat în următorul deceniu împreună cu Romulus Rusan și o echipă de istorici, arhitecți, constructori și designeri.

În ianuarie 1993, Ana Blandiana a predat proiectul Memorialului la Consiliul Europei. După ce două delegații de experți au vizitat Sighetul, Consiliul Europei a întocmit, în 1995, un studiu-raport și a luat Memorialul sub egida sa. În 1998 Consiliul Europei a inclus Memorialul de la Sighet printre principalele locuri de păstrare a memoriei continentului, alături de Memorialul de la Auschwitz și Memorialul Păcii din Normandia.

# Scurt istoric al închisorii din Sighet

Închisoarea de la Sighet a fost construită în 1897, de autoritățile austro-ungare, cu ocazia aniversării “primului mileniu maghiar”, în același stil și cu aceleași funcțiuni ca închisorile din Satu Mare, Oradea, Arad, Aiud, Gherla și din alte orașe transilvănene.

Dacă la început a fost o închisoare de drept comun, treptat a fost folosită pentru încarcerarea deținuților politici.

“După 1945, prin Sighet se făcea repatrierea foștilor prizonieri și foștilor deportați din URSS. În perioada 1948-1950 au fost închiși aici elevi, studenți și țărani din rezistența maramureșeană.

Între mai 1950 și iulie 1955 penitenciarul a devenit unul de maximă securitate. În zilele de 5-6 mai 1950 au fost aduși la penitenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga țară (foști miniștri, academicieni, economiști, militari, istorici, ziariști, politicieni), unii dintre ei condamnați la pedepse grele, alții nici măcar judecați, iar câțiva nu trecuseră nici măcar prin anchete. Majoritatea aveau peste 60 de ani, iar unul împlinise 93 de ani. În octombrie-noiembrie 1950 au fost transportați la Sighet și 45-50 de episcopi și preoți greco-catolici și romano-catolici. În august 1951 au fostr transferați din penitenciarul Galați membrii lotului PNȚ (condamnați în noiembrie 1947 la pedepse draconice). Penitenciarul, cunoscut sub numele de <<colonia Dunărea>>, era considerat <<unitate de muncă specială>>,  fiind supus unui secret total și unei paze excepționale, frontiera Uniunii Sovietice fiind situată la mai puțin de doi kilometri”, precizează site-ul memorialsighet.ro.

Deținuții erau ținuți în condiții insalubre, hrăniți mizerabil, opriți de a se întinde ziua pe paturile din celulele neîncălzite, iar umilința și batjocura făceau parte din programul de exterminare. În această închisoare au murit 54 de deținuți.

În 1955 închisoarea de la Sighet a redevenit de drept comun, pentru ca în 1977 să fie dezafectată și trasformată în fabrică de mături, sediu al gospodăriei colective, depozit de sare și anvelope și, în cele din urmă, ajungând o ruină abandonată.

Acum aici se află primul memorial din lume dedicat victimelor comunismului.

Marius CÎMPIAN

Mai multe știri pe AxaNews.ro!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here