DIALOG CU PREȘEDINTELE CNSAS (I) – Despre Marea Unire: „Internaționala a III-a spunea că România e un stat artificial”

283

Constantin Buchet, președinte al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), a fost prezent în Baia-Sprie la lansarea Centrului de documentare „Martirii crezului”, dedicat martirilor închisorilor comuniste. Cu această ocazie, a avut un dialog cu scriitorul Marian Ilea, pe teme privind marea Unire, dar și despre închisoarea comunistă de la Baia Sprie. Puteți urmări mai jos prima parte a dalogului, pe tema Marii Uniri, urmând ca în edițiile viitoare să vă prezentăm continuarea, pe tema lagărului de la Baia Sprie.

Marian Ilea: Marea Unire este, poate, singurul proiect de țară pe care l-a avut România. Pregătirea acestui proiect începe de prin 1870 și se configurează în 1918.

Constantin Buchet: Problema este, cel puțin în optica mea, că proiectele de țară ale românilor transilvăneni și bănățeni s-au conjugat cu cele ale elitei politice, culturale, intelectuale din vechiul Regat. Am avut Pronunciamentul de la Blaj, care venea pe filiera acelei mișcări petiționale a Supplex Libellus Valachorum, adică pentru drepturi politice, civice. Mișcarea memorandistă, datorită faptului că a încercat să aibă aceeași egalizare, pe dreptul ginților, a generat o reacție și autorităților de la Budapesta.

În acest context aș vedea eu, nu o pluralitate de proiecte de țară, de Românie unificată, ci această convergență, care a fost extraordinară.

Marian Ilea: Erau personalități ale locului care munceau pentru acest proiect de țară, fiecare în felul lui, dincolo de elita politică, conceptele, felul în care trebuia să te duci la Franz Joseph, trebuia să susții puncte de vedere, trebuia să vorbească George Pop de Băsești etc. Este un caz aici în Maramureș, formidabil, stomatologul Gheorghe Bilașcu, cel care e, de fapt, părintele stomatologiei românești, care a ajuns apoi decanul Facultății de Stomatologie din Cluj, dar el a studiat la Budapesta și a început să pună dinți ungurilor și să le ia banii, cum era și normal. Dar făcând bani prin munca lui, el cumpără case în Budapesta și, la un moment dat, are vreo două străzi care devin segment transilvănean. Deci, fiecare vine și muncește, din punctul lui de vedere. Vasile Lucaciu, pe proiectul acesta de țară ajunge la un moment dat consilierul principal al Papei, la Vatican

Constantin Buchet: {i a fost exponentul unei diplomații a Unirii. S-a întâlnit cu Wilson și a schimbat percepția în ceea ce privește acea teză a stablității geopolitice a Europei Centrale, pe care diplomația americană și unii diplomați mergeau foarte mult și era în contrastanță cu acel summum de națiuni mici, dar care vor fi rivale. {i vor genera instabilitate. {i, iată că părintele Lucaciu, Leul din {ișești, a pledat această cauză chiar în fața președintelui Wilson.

Marian Ilea: {i aici e interesant de văzut cine l-a dus, pentru că a fost tot pe plan băimărean. L-a dus Barbul, cel care a fost primul ministru al agriculturii post-unire, timp de trei luni și după aceea a făcut diplomație în SUA, dar el era stabilit acolo. Iar Vasile Lucaciu nu forțează, pentru că nu puteai să forțezi la Vatican nimic, dar îl determină pe papă să recunoască Unirea în 28 decembie 1918, unilateral, în așa fel încât această recunoaștere a Vaticanului se duce la Trianon.

Constantin Buchet: Profesorul Ion Dimitriu Snagov a găsit documente și tocmai că a fost un principiu al dominoului, lumea catolică, suveranitate apostolico-temporală, ca să spun așa.

Marian Ilea: Lucaciu, în această perioadă face naveta la Vatican, după care îl angajează pe fiul său. Toate documentele acestea se află în arhivele secrete ale Vaticanului și în 3 noiembrie noi o să fim acolo, să studiem aceste documente. Fiecare personalitate, începând de la Vasile Lucaciu, George Pop de Băsești, Iuliu Maniu, fiecare adaugă plus valoare la acest proiect de țară, care după aceea merită, de fapt, încrederea întregii națiuni, se configurează și se concretizează la 1 decembrie 1918. Generația tinerilor care au înfăptuit Unirea la Aba Iulia știau că nu s-a petrecut în unanimitate, decât la vedere. În ultima noapte a discuțiilor de la  Cazino, Iuliu Maniu a fost pus la colț de social-democrații români, care erau cumpărați de unguri. Generația de mijloc dorea o Transilvanie liberă, iar Partidul Național Român dorea unirea de urgență. Sigur, cu temporizări, în trei luni, în cinci luni etc. George Pop de Băsești a plecat (la Alba Iulia, n.r.) fără să fie chemat, pentru că nu-l chemase nimeni, el avea 83 de ani, predase ștafeta generației tinere în PNR, dar el totuși se duce să vadă Unirea și, când ajunge acolo, dimineața, urma să se citească proclamația Unirii dar în dimineața de 1 decembrie vine peste el Iuliu Maniu. {i aici e o chestie „românească” ce merită amintită. Maniu cu grupul lui erau cazați la hotelurile care în Alba Iulia aveau căldură. George Pop de Băsești doarme într-o cameră înghețată, pentru că nu era așteptat. Nu mai rămăseseră camere. Sigur că s-a aflat că e acolo și Maniu a venit peste el – haide că e nenorocire la cazino. El a venit și a ținut un discurs fenomenal. S-a făcut liniște și el a spus că de 70 de ani luptă pentru această zi. „Dacă ziua asta nu înseamnă unirea aici și acum, înseamnă că am luptat degeaba și am trăit degeaba”, a spus. {i a plecat. În 10 minute, toată lumea era de acord. Era vorba de acest proiect de țară pe care-l lansase George Pop de Băsești.

Constantin Buchet: Dar au achiesat și social-democrații, Consiliul Național Român Central, să spunem, forma de negociere cu partea maghiară, au fost fezabili cu această idee, să spunem, de unire cu vechiul Regat. Adică, până la umă s-au reglat, sigur că au fost mai multe păreri, dar s-a omogenizat perspectiva.

Marian Ilea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here