DESCOPERIRI MEDIEVALE TIMPURII DIN MARAMUREȘ – Lecție de istorie, la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie

232

Joi, 22 noiembrie, a avut loc vernisajul expoziției „Descoperiri medievale timpurii din Maramureș”, găzduită de  Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș. În cadrul expoziției sunt etalate obiecte de ceramică provenind din secolele VII-IX, din Maramureș.

Descoperirile arheologice din județul Maramureș au scos la iveală în special așezări, după cum au arătat, în cadrul vernisajului, muzeografii Sorana Mișca și Dan Pop. „Tema a fost aleasă pentru că în cadrul colecțiilor muzeului nostru avem o colecție și piese încadrate în scolele VII-IX, secole care reprezintă perioada medievală tipurie. Unele piese, vase din lut, sunt aproape întregi”, a arătat ei. Descoperirile cele mai importante sunt urme ale locuințelor, unde a fost găsită foarte multă ceramică.  Astfel au fost marcate pe hartă așezări rurale încadrate în secolele VII – IX, la Bozânta Mică, Boiu Mare, Chechiș, Crăciunești, Lăpușel, Mesteacăn, Oarța de Jos, Prislop, Tisa și Vălenii Șomcutei.

Asemenea așezări sunt caracterizate prin locuințe cvasi-pătrate, cu sau fără vatră de foc, materialul de construcție fiind lemnul, lutul și paiele sau stuful. În apropierea locuințelor erau construite anexe gospodărești și fântâni. Așezările erau situate de-a lungul văilor, iar numărul considerabil de greutăți de la plasele de pescuit demonstrează principala ocupație a locuitorilor, pescuitul.

Cele zece puncte în care au fost făcute descoperiri arheologice au fost marcate pe o hartă mai amplă, pe care sunt cuprinse și județele limitrofe, Sălaj sau Satu Mare. „În cadrul panourilor am încercat să sintetizez datele generale despre această perioadă. Într-una dintre planșe este o hartă cu punctele descoperite în Maramureș, dar și în nord-vestul României, o hartă cu  un spectru mai larg, ce cuprinde și județele Satu Mare și Sălaj”, arată muzeografii  prezentare.

”Pâinișoarele” cu care se încălzea apa

Printre piesele expuse sunt vase ceramice, unele aproape întregi, dar și „pâinișoare”, mici sfere din lut, care erau folosite la încălzirea apei. „Acele «pâinișoare», cu care își încălzeau apa în vase sau tăvițe în care găteau, toate acestea ne ajută să ne dăm sema cum trăiau oamenii în perioada respectivă. Aceste așezări erau pe marginea unor râuri, iar locuitorii, în principiu de origine slavă, amestecați cu localnici, se ocupau mai mult cu pescuitul. Găsim în locuințe și greutăți la plase de pescuit.

Fiind așezări rurale, ceramica nu este de foarte bună calitate. Acele părți din fus, cu care torceau lâna din care își făceau haine”, mai arată Sorana Mișca. Despre sferele din lut, mai arată că se presupune că acestea se încălzeau în jăratec, după care se introduceau în vasele cu apă, pentru a o încălzi.

De asemenea, tipic pentru vasele din lut era modelul, despre care spun muzeografii că îi ajută să poată identifica perioada din care provine ceramica. „Liniile drepte sau vălurite sunt specifice acelei epoci. Un arheolog care descoperă astfel de ceramică își dă seama, are indicii despre epoca din care provin, datorită acestor elemente”, mai arată muzeografii.

Urme de locuire, găsite la Bozânta Mică

Pe planșele afișate în cadrul expoziției mai pot fi văzute case de acet tip, reconstituite în Polonia, dar și imagini de la săpăturile efectuate la Bozânta Mică, unde au fost descoperite urme ale unei locuințe. „Este o locuință aproximativ patrulateră. Am găsit foarte multă ceramică, probabil a fost zona de vatră. Am găsit urme de piloni, probabil casa era pe piloni. Este posibil să fi avut stâlpi și pe colțuri. Fiind în zona Lăpușului, ne gândim ce materiale aveau la îndemână: lemn, paie, stuf. Se crede că locuințele arătau ca niște cocioabe, dar depinde și de statutul persoanei care o locuia. Locuința din imagine pare destul de mare. Interiorul credem că era podit, cu lemne sau stuf sau alte materiale, pentru că dacă era pământ, ar fi adunat foarte multă apă, find semiîngropată. Era mai călduroasă, dar ar fi adunat apă”, mai arată muzeografii. Acoperișul casei se pare că era până jos.

Un lucru interesant despre acea perioadă este că, după ce era utilizată o locuință vreme mai îndelungată, casele erau arse și refăcute la mică distanță. Se crede că era o formă de igienizare, sau pentru a se îndepărta șobolanii.

Expoziția rămâne deschisă pe perioada noiembrie 2018 – februarie 2019, de marți până duminică, între orele 10.00 – 16.00 la sediul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

 

Angela SABĂU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here