DATINĂ – Septuagenara Ana Buda și horea ei cu noduri!

1117

Cand auzi azi de horea cu noduri sau horea in grumaz, specifica Tarii Lapusului, te gândesti automat la Grigore Lese si la badea Nicolae Pitis. |nsa, in realitate, chiar ultimul enumerat ne confirma faptul ca, de fapt, acest mod de cântat are o istorie aparte. Era cântat de femei la câmp, de obicei nurori departe de casa sau femei sarace venite in claca, de femei chinuite, care cântau si se tânguiau. Vreo similitudine cumva cu bluesul, nobilul cântec ce a generat ulterior toata muzica moderna, cântat initial de sclavii negri de pe plantatiile americane de bumbac? Pai…cam da!

Asa ca am ajuns la o femeie, una din ultimele maestre ale horii cu noduri, Ana Buda, de 77 de ani, din Ungureni, comuna Cupseni. Rar vezi atâta naturalete, rar vezi un artist care sa cânte natural, fara fite, fie si-n bucataria cu tavan jos, inconjurata de vase si de detergenti… Evident, fara sa se imbrace „taraneste” ca se filmeaza, fara sa astepte sa fie rugata. Jos palaria, doamna Buda! |nsa inainte de toate, parerea sincera si directaa Anei Buda la legenda, la zisele lui badea Pitis despre originea feminina a horii: „Eeee, si atunci el di ce le cânta??”

De 30 de ani is vaduva. Copiii fiecare cu a lui treaba. Stau singura, de ce sa nu stau, am de tate! Io tare demult am horit, ase de mult ca tare demult m-am si lasat! {i cu Lese am fo’ si-n Bucuresti! Mi-o dat multi bani, când am fo’ cu el. Cu trenu’ am fost! N-am mars noi, hotel, televiziune, o fo’ lume de trait. Da’ altu’ mi-i baiu’! Da’ mie imi tine din pensie marsu’ cu ternu’, da’ io nu ma duc in veci! Di ce-mi ia din pensie, daca nu ma duc?!

Horea am invatat-o de la mama me’. Le cântam la câmp, la sezatori. Vai ce-mi placea sa cânt… si amu’ cânt, ca-s batrâna, singura prin casa le cânt. Când am fo’ mai tânara, am umblat la concerte, am avut barbat bun si m-o lasat. La Târgu, in Baia Mare, la Bucuresti, da’ la un moment m-am lasat, ca am vazut ca-si bate joc de mine, altele capatau bani, io nu. Am diplome pa undeva. Da’ nu mi-o placut sa râda de mine. Am zis ca nu ma mai duc. Ultima data o fo’ concertul cu Lese in Bucuresti. Da’ vin la mine fete sa invete. Ca mi-o fo’ drag a hori! {i am si hori triste si cu bucurie. Ia:

Fruuunzaveeeerde de sacara/ S-o dus oamenii din taraaa/ S-o dus sa poaaata munciii/Sa-si creasca copilasiiii/S-ooo dus iiin strìnatateee/ Sa-si faca casi si palaaaate/De-a si iar biiine in taaaraaa/S-ooor intoarce acasa iaaaraaaa/Pân’ c-amu barba li-i aaalbaaa/{iiii n-or fi de nici o treaaabaa/{ápoi sa vezi pe pooopaaaa/Cum poaaarta cadelnitaaaa/Diii la o casa la altaaaa/{ápoi sa vezi tu oaaare/ Ramân palatile goaaaaleee”, ne cânta septuagenara, un cântec cu noduri de factura mai moderna, mai actuala.

De 37 de ani mi s-o dus barbatul. Mi-o dat Ceausescu pensie dupa el, am vazut mitingul lui din Baia Mare, ultimu’…””. Femeia are umor. Daca o intrebi care ii e horea preferata, in ideea de a o cânta, raspunde: „”Dápoi m-ati auzit cu ea la televizor. Numa’ io nu m-am prins in veci, tat mi-o zis oamenii ca m-o vazut, io nu, in veci”, dar apoi se pune si cânta, cu placere, fara sa insisti. De parca ar sti si ea ca sunt sanse mari ca horea cu noduri sa se piarda, sa ramâna doar o fila de istorie. De aceea accepta sa ajute fete tinere, sa dea interviuri, sa povesteasca cu culegatori de folclor si de povesti. „Vin, dara, la mine, sa invete. O fo’ doua ultima data, una o primit marele premiu, cealalta ceva diploma si o fo’ tare suparata, s-o si cântat pácolo, de suparare. Io zic ca n-o fo’ drept, ca si cealalta era la fel de buna, o stiut hori bine…”, ne spune Ana Buda, dupa care mai cânta o hore. S-inca una. S-incauna.

Alexandru RUJA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here